Étiquette : adevar

Cartea săptămânii (V)

· Laisser un commentaire ·

matei« Văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie nespus de mare.  Şi intrând în casă au văzut copilul împreună cu Maria, mama Sa; şi, căzând la pământ, I s-au închinat şi, deschizându-şi cuferele, I-au adus daruri: aur şi tămâie şi smirnă. « 

Evanghelia după Matei, tradusă si comentată de Cristian Bădiliţă (Ed. Curtea Veche, 2009)

Impresionantă trudă intelectuală de căutare a adevărului. Comentariu sobru, lamuritor.

Dedicatie cum nu se poate mai potrivită:

« Cu dragoste, credinţă şi speranţă, dedic această traducere comentată a Noului Testament memoriei martirilor din perioada comunistă, creştinilor români de toate confesiunile. »

Lauda de sine şi încrederea în sine

· 3 commentaires ·

“Cand esti chemat impreuna cu altii la vreun ospat, nu te aseza in locul cel dintai, ca nu cumva sa fie chemat altul mai de cinste decat tine. Si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, iti va zice: Da acestuia locul. Atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe locul cel mai de pe urma… Tu asaza-te in cel din urma loc. Si vazandu-te cel ce te-a chemat, sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus” (Evanghelia după Luca )

Pregatirea pentru interviurile pentru angajare a devenit o industrie in sine. In multe dintre « manualele » de genul « Cum sa reusesti la interviuri », e la loc de cinste o tehnica numita bragging: a vorbi cu orice prilej cu incantare despre ceea ce stii sa faci si sa afisezi incredere in sine in legatura cu lucrurile pe care le-ai putea face.

Poate ca e un sfat util pe o piata a muncii in care competitia e acerba. Devine problematic atunci cand incepem sa il aplicam si in viata personala. Daca ajungem sa folosim orice intalnire  cu oamenii pentru a ne crea imagine, nu mai ramane timp pentru a impartasi nelinistile, tristetile, dorintele si sperantele noastre autentice. Iar eventuala apreciere a imaginii pe care o proiectez nu ajuta la intarirea increderii in sine, deoarece imi spun, in sinea mea, uneori chiar imediat dupa momentul aplauzelor: « Daca ar sti cum sunt eu de fapt… »

Cartea săptămânii (IV)

· Laisser un commentaire ·

 khaDictionarul khazar de Milorad Pavić merită citit fie si numai pentru o fraza ca asta:

« Adevărul este transparent si nu atrage atentia, pe când miciuna este opacă, nelăsând să treacă nici lumina, nici privirea. Mai există o a treia stare, când cele două atitudini se amestecă, de fapt, atitudinea cea mai întâlnită. Cu un ochi privim spre adevăr si privirea asta se pierde cu totul în nemărginire, dar cu celălalt ochi nu vedem prin minciună nici cât o palmă, privirea nu merge mai departe, rămâne pe pământ, e a noastră, asa strabatem  si noi viata, într-o râna. De aceea adevarul nici nu poate fi înteles nemijlocit, ca minciuna, ci doar prin comparatie cu minciuna. Si in comparatie cu blancurile si slovele Scripturii noastre. Căci blancurile din Dictionarul khazar marchează locurile transparente ale adevărului divin si ale numelui (Adam Kadmon). Iar slovele negre dintre blancuri corespund locurilor unde privirea noastra nu trece de suprafata… »

Abia la aceasta a doua lectură am observat ca tin in mana un « exemplar feminin ». Pavić s-a jucat scriind si un « exemplar masculin ». Am dat o cautare si am aflat ca a fost tradus si acesta, la editura Paralela 45. O sa-l caut, fie si numai pentru a incerca experienta propusa in ultima parte a « exemplarului feminin »:

« Dar, oricum, a citi o carte atat de groasa inseamna a ramane o vreme singur. Inseamna sa te lipsesti o vreme de faptura la care iti cam sta gandul, fiindca cititul la patru maini nu prea merge. De asta scriitorul are unele remuscari si o sa incerce sa le rascumpere. Prezenta aceea fermecatoare cu ochi neastamparati  si cu plete lenevoase care, citind acest dictionar, alearga prin propria spaima ca printr-o odaie, trebuie sa procedeze astfel. In prima miercuri a lunii, cu dictionarul sub brat, sa iasa in miezul zilei la cofetaria din centrul urbei sale. Acolo o sa fie asteptata de un tanar care, la fel ca si ea, cheltuise timp cu cititul acelei carti. O sa stea impreuna la o cafea si o sa-si arate unul altuia cartea, comparand exemplarul femeiesc cu cel barbatesc. Care se deosebesc. Cand vor compara propozitia cu litere cursive din ultima scrisoare a exemplarului feminin cu cea a exemplarului masculin, dictionarul se va inchidc intr-un tot , precum o partida de domino, si nu le va mai fi de niciun folos. N-au decat sa-l injure pe lexicograf, dar s-o faca repede, in numele a ceea ce urmeaza, fiindca abia ceea ce vine dupa e traba lor si face mai mult decat orice lectura.

Ii si vad cum isi incropesc masa pe o cutie postala si cum, in plina strada, mananca sezand in saua bicicletei. »

[Binecuvântat fie poporul român]

· 1 commentaire ·

Atotputernice şi veşnic Dumnezeu,

Ne amintim în această zi, cu inima plină de recunostinţă, de lucrarea neostoită săvârşită cu statornică demnitate şi dăruire de Regele Mihai în slujba României.

Binecuvântat fie poporul român şi suveranul său, în această generaţie, în cele viitoare şi în vecii vecilor! Amin.

(din rugaciunea rostita de Capelanul Ordinului Regal Victorian la sarbatorirea Regelui Mihai la Londra, pe 8 noiembrie 2012)

Puteti vedea aici filmul relizat de Marilena Rotaru cu ocazia festivitatilor de la Londra dedicate Regelui Mihai.

Cartea săptămânii (I)

· 2 commentaires ·

Veranda cu frangipani

de Mia Couto

Am găsit-o alaltăieri într-un coș de solduri și am citit-o  ieri noapte. V-am zis că mai citesc uneori și în vis, dar nu cred că asta s-a întâmplat acum. Deși  cartea vorbește despre visul unui mort care ocupă pentru 6 zile trupul unui viu pentru a muri a doua oară cum trebuie.

Stilul e fabulos, ritmul e fascinant. Câteva exemple – aici. Dar vă recomand călduros să cititi această carte de la primul până la ultimul rând.

Arbust sau arbore tropical, din genul Plumeria, care își pierde frunzele în perioada înfloririi. 
Numele îi vine de la marchizul de Frangipani, care a creat (la Roma, în secolul XVI) 
un parfum pentru mănuși având la bază florile de Plumeria (originare din America). 
Tot în secolul al XVI-lea, spaniolii introduc speciile de Plumeria în Filipine, 
de unde se raspîndesc în toată Asia australă si apoi pe insulele si țărmurile Oceanului Indian. 
În Asia si-a căpătat numele de arbore al templelor, fiind asociat cu morții, strigoii, vampirii, fantomele.

[Înainte de a-i judeca pe altii …]

· Laisser un commentaire ·

… gândeste-te ca vezi mai putin de 1% din spectrul electromagnetic si auzi mai putin de 1% din spectrul acustic.

(gasita aici)

[Era întreruperii sistematice]

· Laisser un commentaire ·

« La fiecare cinci sau zece minute atenţia unui copil este întreruptă de spoturile de la televizor. Puştii se obişnuiesc cu ideea că atenţia lor trebuie să fie fragmentată. Aşa se face că ei nu mai sunt capabili să se concentreze, nici măcar când studiază. Ne aflăm în era întreruperii sistematice. » (Norman Mailer – Why we are at war, 2003)

Sisif avea o sarcină clară

· Laisser un commentaire ·

Nu si noi. La sfârsit de luna, de trimestru, de semestru, trebuie sa demonstram ca nu facem degeaba umbra pamantului punand toate faptele vietii noastre in tabele. Daca nu apare in casuta corecta, fapta respectiva nu exista. Daca nu are atasat codul corect, ora de lucru respectiva nu exista. Daca faci ceva care nu e prevazut in tabel, in tot acel timp nu existi. Si vin tabele noi la fiecare doua saptamani. Cu instructiuni de completare care sa usureze munca. Pentru fiecare rand din tabel trebuie sa citesti doua randuri de instructiuni, revizuite si adaugite la fiecare doua sapatamani.

Am zis de Sisif pentru ca eram cu Camus in cap inca de la metrou unde am auzit in treacat « era 3-0 inca in minutul 24 ». Eu ma gandeam in momentul ala la filmul lui Fassbinder pe care vi l-am propus sambata si care se termina cu « S-a terminat!!! Germania este campioana mondială ». E vorba de celebra finala din 1954, de la Berna, Ungaria – Germania. Atunci Ungaria avea 2-0 dupa primele 8 minute! Legatura dintre Ungaria lui Puskas si Albert Camus am facut-o intr-un alt articol.

Asta a fost prima intalnire cu Camus pe ziua de azi. A doua a fost legata de celebra fraza pe care i s-a atribuit:«S’il faut choisir entre la justice et ma mère, je choisis ma mère» (de fapt, fraza completa era:«En ce moment, on lance des bombes dans les tramways d’Alger. Ma mère peut se trouver dans un de ces tramways. Si c’est cela la justice, je préfère ma mère»).  Carolina F a gasit o formula frumoasa de iesire din acest tip de dilema: « Prietenia adevarului este buna, un prieten adevarat si mai bun » (in latina, pe blogul Imaginaria latina dicta).

A treia oara m-am gandit sa conversez cu algerianul pe marginea unei fraze pe care chiar a scris-o: « trebuie sa alegi: sa traiesti sau sa povestesti ». A rezultat o poveste despre bunica Olga pe care o puteti citi la Admiratii. Tot acolo am scris despre generozitate si imi dau seama ca si articolul Nu-ti poate nimeni lua puterea de a da s-ar potrivi cu epitaful lui Camus:

Je comprends ici ce

qu’on appelle gloire

le droit d’aimer sans

mesure

Matineul de sâmbătă (II)

· 2 commentaires ·

Titlul original în română – Balanţa (1992). Titlul original în franceză – Le chêne (Stejarul).

Regia: Lucian Pintilie

După romanul omonim de Ion Băieşu

În distributie: Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Adrian Titieni, Anda Onesa, Dan Condurache, Emil Hossu, Magda Catone, Marcel Iures, Matei Alexandru, Victor Rebengiuc

Filmul integral – aici. Iar aici – Le chêne, cântec interpretat de Gilles Vigneault. Am mai ascultat in interpretarea lui imnul national al Quebecului – Gens du pays (unul dintre acele rare imnuri nationale care vorbeste numai despre dragoste, bucurie si viata).