— Ati indispus profund  delegatia  firmei prietene! Ati servit cafeaua cu niste formule care sugerau că  vorbiti  japoneza la  perfectie!

— Dar n-o vorbesc chiar asa de rău, Saito-san!

— Tăceti! Cu ce drept vă apărati? Domnul Omochi e foarte supărat pe dumneavoastră. Ati creat o ambiantă execrabilă  în sedinta  de azi-dimineată: cum ar mai fi putut partenerii  nostri să se simtă în sigurantă, cu o albă care le întelege limba? Începînd din momentul  ăsta, nu  mai  vorbiti  japoneza.  Am făcut ochii  mari.

— Poftim?

— Nu mai  stiti   japoneza.  E clar?

— Pai Yumimoto m-a angajat tocmai pentru că  stiam limba!

— Nu ma  interesează. Vă ordon sa nu mai  întelegeti  japoneza.

— Imposibil. Nimeni nu se poate supune unui astfel de ordin.

— Există întotdeauna un mijloc de a te supune. Asta ar trebui sa înteleagă creierele  occidentale.

Cu « uimire si cutremur » trebuie sa-i vorbească un samurai stapanului sau, atunci cand i se permite acest lucru. Stupeur et tremblements (Uimire si cutremur) descrie o « ciocnire a civilizatiilor » in arena unei corporatii japoneze. O carte pe care am citit-o cu uimire si fiori (de admiratie si de placere). Exista si un film (clip de prezentare – aici), dar nu prea are cum sa se apropie de frumusetea cartii.