Étiquette : Carol I

Aian cel fără de Ţară


Aian = Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobrogea.

Este fals ca nu am fost niciodata pașalâc turcesc.

În primul rând că unele teritorii ale României actuale au fost sub administratie otomană directă: Dobrogea (1417 – 1878), Pașalâcul Timisoarei (1552 – 1716), Pașalâcul Oradei (1660 – 1692), raialele Turnu (1417 – 1829), Giurgiu (1420 – 1829) și Brăila (1554-1829).

În al doilea rând, domnii fanarioti erau, de fapt, bei, pași cu trei tuiuri (cel mai înalt rang de guvernator din Imperiul Otoman). Între 1711/1716 si 1822, Moldova si Tara Românescă au fost pașalâcuri cu regim special. Special în sensul că sultanul nu trebuia sa întretină trupe pe teritoriul lor; găsise un sistem mult mai ieftin de a-si încasa zahereaua.

Daca ar fi fost dupa beizadele (beyzadé = fiu de bei), România n-avea de ce sa existe; mai degraba le-ar fi surâs ideea de a-si continua jocurile lor de clan pentru impartirea resurselor. Răul fusese făcut: clasa politică a Principatelor era dominată de aiani fara de tară.

România există datorita ideii unor boiernași de a termina cu nesfârsitul joc de Monopoly al beizadelelor prin aducerea unui print strain. Si România există pentru că printul strain a ales fără rezerve sa fie român.

Dar aianii au revenit. De data asta, adusi de la Moscova, pe tancuri. 40 de ani le-au fost suficienti pentru a împanzi tara si a parazita masiv memoria natională (până si la meciurile de fotbal începea să se audă în scandări mai mult numele de cod RSR – tara  devenea o abreviere goală de continut).

Beizadelele lor au reusit până în ziua de astazi să împiedice renasterea unei tări. Pentru că nu au nevoie de ea. Îi încurcă. Sunt aiani fără de tară.

Dacă vreti să vedeti diferenta dintre Aian cel fără de Ţară  si Regele care ne-a lăsat o Ţară, ascultati aici  (incepand de la minutul 49:24)

Trupe de ocupatie: cinismul, interesul îngust, laŞitatea


« Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. »

Alegem, in sfarsit, Via Regia sau ramanem pe un drum infundat (si desfundat!)?

[Să ne întoarcem la Cuza?]


« Scuzaţi că vă spun, dar nici Cuza nu a abdicat tocmai în formă legală, şi el a cam fost cu tunul la tâmplă. Abdicarea de la tron este de obicei impusă şi nu pentru că se plictiseşte regele de domnie. Să ne întoarcem la Cuza? » (dintr-un comentariu la postarea Caut republican fără prejudecăti…)

Una dintre obiectiile frecvente impotriva reinstaurarii monarhiei este ca nu putem da timpul inapoi: « asta e, legala, nelegala, abdicarea s-a produs si a produs efecte; acum a trecut timpul monarhiei ». Sau, cum zice comentatorul de mai sus:  « Să ne întoarcem la Cuza? ». Parerea mea e ca ne-am intors deja inainte de Cuza. Cand Principatele se aflau sub garantia comuna a Marilor Puteri (7, pe atunci), iar Conventia de la Paris tinea loc de constitutie si lege electorala. Cand orice ar fi zis electoratul, votul trebuia recunoscut de Marile Puteri.

Ce au facut boierii patrioti? Au propus unirea sub un  domn strain dintr-o dinastie europeana. Europa mare a zis nu. Atunci s-au gandit la trucul cu alegerea aceleiasi persoane in ambele tari. E bine de stiut ca domnia nu era ereditara si nici macar pe viata – domnul era ales pe 7 ani (era deci un fel de presedinte de republica, una de genul actualei Republici Franceze). Cuza era si el pentru aducerea unui domn strain si a promis in repetate randuri ca va abdica la momentul oportun pentru a atinge si acest deziderat exprimat de Divanurile  Ad-hoc. Deriva napoleoniena a lui Cuza a generat asa-zisa « monstruoasa coalitie » intre conservatori si liberali pentru rasturnarea sa si aducerea principelui strain care s-a dovedit atat de benefic pentru România.

Dar noi suntem iarasi inainte de Cuza. Intr-o situatie oarecum paradoxala: stim cine este regele care va sa vina, dar nu se gaseste nici un Cuza care sa spuna: « Vreau sa fiu ultimul presedinte al României! Am nevoie de acest mandat doar pentru a convoca referendumul pentru revenirea la monarhia constitutionala, fundamentul si scutul României moderne ».

NB:  « Monstruoasa Coalitie » nu a apucat sa « sarbatoreasca » 2 ani de existenta. In sase luni a reusit sa-l aduca pe Carol I ca domn si apoi liberalii si conservatorii si-au reluat rolurile firesti in lupta politica.

Moldova e inima României


Pe 24 Ianuarie 1859 Ţara Românească s-a unit cu Moldova. Moldovenii au dat vizibilitate europeană cauzei unioniste în 1858, moldovenii au găsit domnul care să poată fi ales si de munteni, moldovenii vor da tonul în literatura română în urmatoarea jumătate de secol. Moldova a plătit apoi si pretul zelului său unionist: capitala s-a mutat la Bucureşti, iar Iaşii au devenit un oraş de provincie.

Capitala Moldovei a devenit din nou inima României în toamna primului dezastru national, în 1916. Doi ani a rezistat această foarte mică Românie neocupată, iar multi, foarte multi tarani români au devenit cu adevărat cetateni români la Mărăşeşti, la Mărăşti si la Oituz. Acolo au rămas îngropati si cei mai multi dintre cei care au apărat România Mică si au facut posibilă România Mare. Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – nume moldave la temelia României Mari.

Iar Unirea cea Mare, să nu uităm, a început tot in Moldova, la Chişinău si la Iaşi. În primăvara lui 1918, Sfatul Tarii a proclamat, la Chişinău, unirea Basarabiei cu România (care era pe atunci redusă la Moldova dintre Carpati si Prut); Regele Ferdinand a primit Declaratia de Unire la Iasi. La 1 Decembrie pe stil vechi, Regele Ferdinand si Regina Maria intrau din nou în Bucuresti. Ţara Românească se unea din nou cu Moldova.

Regele Carol I nu pierdea nicio ocazie sa sublinieze rolul Iaşilor de capitală culturală a României. Din păcate, pe lângă această recunoastere simbolică, guvernele de la Bucuresti au cam uitat să adauge si conditii de dezvoltare a regiunii de unde a început drumul catre România. Cei care uită Moldova uită, de fapt, de unde au plecat.

O Românie pentru Principesă


Există o Românie dreaptă. Există o Românie demnă. Există încă o Românie binecrescută. E timpul să nu mai accepte captivitatea în republica minciunii.

Un reportaj foarte reusit despre Principesa Mostenitoare in revista Biz. Imaginea copertei este preluata de pe blogul Principelui Radu. Celelate imagini sunt de la concertul din 25 octombrie 2012 in onoarea Majestatii Sale, la implinirea varstei de 91 de ani, si de la concursul de gatit pentru blogeri organizat de Fundatia Principesa Margareta.

Regina Maria a fost azi în inima României


Cred ca alegerea vestimentară pe care a făcut-o ASR Principesa Margareta a României pentru participarea la aniversarea a 90 de ani de la Încoronarea de la Alba-Iulia este şi o reverenţă faţă de prima Regina a României Mari. Regina Maria, pe atunci Principesă Mostenitoare, a purtat în 1906, la aniversarea a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I un veştmânt de cap asemănător.

Non omnis moriar


Pe 27 septembrie / 10 octombrie 1914, a trecut la cele vesnice Regele Carol I Întemeietorul. Coroana de Otel a trecut la Ferdinand I Întregitorul, iar apoi la nepotul acestuia Mihai I. Toti trei au condus armata româna in momente decisive pentru existenta tânarului stat, toti trei au fost oameni ai pacii, cu credinta neabatuta in Dumnezeu. Faclia nu s-a stins si continua sa lumineze in intuneric. Si intunericul nu o va birui.

Sunt un danubian


Se implinesc 110 ani de la moartea lui Iosif Ivanovici, al carui nume a ramas legat de Valurile Dunării.  Ion Ivanovici, Jovan Ivanović, Iosif Ivanovici,  Josef Ivanovich sunt numele sub care a fost cunoscut acest om nascut in Imperiul Habsburgic, stat care a mai fost denumit, informal, Monarhia Danubiană.

Am constatat ca ma simt acasa in toate orasele danubiene. S-ar putea ca oamenii sa se simta legati de apele care le scalda trupul, fizic si simbolic. Oltul e raul meu tutelar, iar Dunarea e fluviul care duce sufletul meu spre mare.

Scriind aceste randuri, imi dau seama de inca un lucru: regele care a intemeiat România era tot un danubian – Sigmaringen este pe Dunăre, destul de aproape de izvoarele ei.

Inchei deci tot cu Ion Ivanovici – Marşul Carol I.

Mesaj regal pentru olimpici


Vă transmit din partea Regelui Mihai și a Reginei Ana, mari iubitori ai sportului, cele mai afectuoase și mai pline de speranță urări de victorie în zilele care urmează.

Ca toate valorile eterne ale Națiunii române, sportul este un model și un far al societății, o preocupare dătătoare de mândrie, curaj, disciplină și respect față de aproapele tău, o sursă de unitate, continuitate și de tradiție.

Suntem mândri de voi, vă admirăm și vă purtăm în suflet!

 Margareta,

Principesa Moștenitoare

Mesajul complet – pe www.princeradublog.ro

Povesti de trezit copiii


Marţi, 3  iulie 2012, în Sala Regilor a Palatului Elisabeta, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare a înmânat diplomele laureaţilor concursului internaţional « Basmele Reginei Maria », ediţia 2012.

Concursul este un proiect desfăşurat anual, din 2006, la iniţiativa Palatul Copiilor   Craiova şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj  în parteneriat Colegiul Naţional „ Fraţii   Buzeşti”şi Colegiul Naţional ”Carol I, şi se află sub Înaltul Patronaj al Principesei Moştenitoare şi al Principelui Radu.

Mai multe poze frumoase de la acest eveniment pe http://www.princeradublog.ro