Fidelitatea este unul dintre comportamentele codificate exclusiv cultural ale acestui biped fara pene  numit Homo sapiens. Dar mai are relevanţă o discuţie despre fidelitate într-o lume care nu mai crede în ea? Are. Mai ales pentru postmodernul care pretuieşte libertatea şi autenticitatea mai presus de orice. Şi tinde sa uite ca orice libertate a mea are valoare exact în măsura în care celălalt îşi asumă obligaţia de a-mi recunoaşte şi proteja această libertate. Fidelitatea are doua feţe: este libertatea de a alege un anumit angajament, dar este şi datoria de a-l respecta necondiţionat. Suntem foarte des infideli; pentru că ne place senzaţia de putere pe care o dă anunţarea unei implicări nelimitate, dar nu mai e tot atat de placut sa accepţi limitările pe care un asemenea contract le creează zi după zi, an după an. Asta cred ca este valoarea fidelităţii: da măsura omului aflat în relaţie nu cu omenirea abstractă ci cu un alt om concret. lar cine începe prin a nu suporta prea mult timp un asemenea om concret nu ajunge să stie mare lucru despre el insusi.

Dar, la urma urmei, întoarcerea la Penelopa nu a fost sfârşitul aventurii? Nu aventura este sarea şi piperul vieţii? Poate, dar fără destinaţie aventura nu e oare doar un şir de întamplări?

Deşi ne place comoditatea de a cumpara din supermarket, cred ca putini ar fi satisfacuti de o viata ca o plimbare prin supermarket.