Un interviu cu Oana Pellea. Despre parinti, viata, credinta, boala si moarte. 29 ianuarie e ziua ei de nastere. Imi amintesc si azi cat de entuziasmat am fost cand am vazut-o in chiar rolul ei de absolvire, in 1984, in « Buna seara, domnule Wilde! ». Din prima a fost o mare actrita (intr-o generatie in care au fost multe talente). In timp s-a dovedit si un mare caracter. Interviul (realizat in 2008 de Eugenia Vodă) – aici.
Étiquette : dragoste
Matineul de sâmbătă (XVII)
Am vazut filmul recomandat de Mugur saptamana trecuta – To Rome with Love (2012) – si mi-a placut. Cred ca o sa va placa si domniilor voastre. Filmul integral – aici
Foste majoritati: oamenii casatoriti
E oficial: in Marea Britanie persoanele casatorite au devenit o minoritate. Inseamna asta ceva?
[Es la mañana llena de tempestad]
E dimineaţa de furtună plină
în inima verii
Ca batiste luându-şi rămas bun fâlfâie norii,
vântul îi scutură cu mâinile lui călătoare.
Infinita inimă a vântului
bătând peste tăcerea noastră îndrăgostită.
Şuierând printre copaci, orchestral şi divin,
ca o limbă încărcată de războaie şi cânturi.
Vânt ce poartă în furt grăbit frunzele uscate
şi abate săgeţile latente ale păsărilor.
Vânt ce o doboară în val fără de spumă
şi substanţă fără greutate, şi focuri aplecate.
Se frânge şi se scufundă noianul său de sărutări
contenit la porţile vântului de vară.
Pentru ca tu să mă auzi
cuvintele mele
se subţiază uneori
ca urmele pescaruşilor pe plaje.
(Pablo N
eruda – Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Dan Munteanu Colán)
eruda – Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Dan Munteanu Colán)Când Pablo Neruda primea premiul Nobel, in 1971, trecusera 48 de ani de cand poetul isi atinsese zenitul, in chiar prima lui carticica. La 19 ani a publicat Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare. Apoi a creat o multime de personaje sclipitoare cu numele Pablo Neruda: diplomatul, revolutionarul, pacifistul, comunistul. Poetul militant a fost celebrat si premiat gratie puterii stangii intelectuale, dar frumusetea celor 21 de poeme ale zeului tanar izbucneste si in secolul in care nimeni nu mai stie ca Neruda a primit Premiul Stalin.
Literatura ca limbă moartă
« Literatura riscă să fie părăsită pentru că este scrisă într-o limbă din ce în ce mai străină fată de cea care se vorbește în viata de toate zilele. Literatura tinde să devină o limbă moartă. Indiferentă la această agonie, școala a ales calea jargonului specializat și calea demagogiei. Calea jargonului? Se dă elevului o trusă de scule si el abordează textele cu lovituri de figuri de stil si câmpuri semantice. Demagogia? Se pune în programă ceea ce îi intereseaza imediat pe elevi, abandonându-i lor înșile și internetului, iar frumusetea se afundă în totul-e-cultură. […] Vor exista mereu romane de dragoste, dar vor mai exista romane care gândesc dragostea si, mai ales, cititori formati pentru a le primi? »
(interviu cu Alain Finkielkraut pe marginea romanului sau Un coeur intelligent, in revista Lire, septembrie 2009)
Azi, in ultima zi de vacanta, m-am delectat citind citeva numere un pic invechite. Poate ca totusi literatura si cititorii nu vor disparea. Din acelasi numar din Lire am simtit nevoia sa incerc sa traduc aici cateva versuri.
Fiecare dintre momentele vietilor noastre
ar fi fost fără îndoială perfect
dar e un rău care le leagă
si le strânge în amintire………………………………………………………..
Aud insinuându-se către arbori
amintiri despre mortile noastre
cât timp ziua nu s-a ridicat
pentru a ne reduce la fericirile noastre
( Jean-Pierre Colombi – Les choses dicibles)
Matineul de sâmbătă (VIII)
Cum să te măriți cu un milionar (How to marry a millionaire, 1953 ).
Regia: Jean Negulescu
Filmul integral – aici
Aici – melodia « New York » din coloana sonoră a filmului.
Tot New York:
New York, New York – Frank Sinatra
Liza Minelli – New York, New York (in muzicalul regizat de Martin Scorsese)
Sting – Englishman in New York
Matineul de sâmbătă (VI)
Forrest Gump (1994). Filmul integral – aici
Coloana sonora a filmului apartine lui James Horner. Iata alte teme de Horner care imi plac:
My Heart Will Go On (Titanic, 1997),
Freedom (Braveheart, 1995),
All Love Can Be (A Beautiful Mind, 2001),
The Ludlows (Legends of the Fall, 1994),
I see you (Avatar, 2009).
Matineul de sâmbătă (IV)
Azi, Căsătoria Mariei Braun (Die Ehe der Maria Braun, 1979). Marca Rainer Werner Fassbinder.
Filmul integral – aici.
Plus un Adagio molto e cantabile beethovenian care se aude si la inceputul filmului.
Intr-un alt registru – Mon mec à moi
Nimic nou sub soare
Cand Umberto Eco lansa, cu mare succes, conceptul de « operă deschisă » (Opera aperta, 1962), trecusera deja mai mult de opt secole din ziua in care Marie, zisa « de France », îi scria protectorului sau, Henric al II-lea Plantagenet, Duce al Normandiei si Rege al Angliei, in prologul culegerii ei de poeme epice muzicale (lais):
Eco defineste astfel opera deschisa:
« […] autorul oferă interpretului o operă de terminat. El ignoră in ce fel anume aceasta se va realiza, dar stie că va rămane opera sa; la capătul dialogului interpretativ, se va concretiza o formă organizată de un altul, dar o formă al cărei autor rămâne tot el. Rolul său constă în a propune possibilităti deja rationale, orientate si dotate cu anumite exigente organice care le determină dezvoltarea ulterioară. »
Mie mi se pare ca Marie spune acelasi lucru, doar ca mult mai frumos.
In plus, are constiinta clara ca nu spune o noutate, ci face o trimitere care sare in ochi (si rasuna in rime in urechi), la Priscian – un autor care facuse cu sapte secole inainte de timpul Mariei o exemplificase ce inseamna opera deschisa dedicand o scriere ampla primelor 12 (!) versuri din Eneida, scrisa de Virgiliu cu alte cinci secole inainte.
Eco poate fi pus printre redescoperitorii operei deschise. Si ar fi fost bine sa aiba si mai mult succes; poate atunci am fi auzit mai rar prin orele de literatura teribila intrebare « Ce a vrut sa spuna autorul? » Iar sumarul teoriei in versuri de Marie de France acompaniate la harpa (asa cum se obisnuia la curtea Plantagenetilor) cred ca ar prinde chiar si la clasa a cincea.
DAN GHENEA 