Casablanca (1942). Dragostea în vremuri de ciumă. Filmul integral – aici. Muzică din film (As time goes by – aici) si inspirată de film – aici si aici
Étiquette : dragoste
Matineul de sâmbătă (II)
Titlul original în română – Balanţa (1992). Titlul original în franceză – Le chêne (Stejarul).
Regia: Lucian Pintilie
După romanul omonim de Ion Băieşu
În distributie: Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Adrian Titieni, Anda Onesa, Dan Condurache, Emil Hossu, Magda Catone, Marcel Iures, Matei Alexandru, Victor Rebengiuc
Filmul integral – aici. Iar aici – Le chêne, cântec interpretat de Gilles Vigneault. Am mai ascultat in interpretarea lui imnul national al Quebecului – Gens du pays (unul dintre acele rare imnuri nationale care vorbeste numai despre dragoste, bucurie si viata).
Sonet nupțial
Trec dragostea, speranța și credința/ Mai sus de munții ce cap în cap se bat?/Sub coastă strigă femeie si bărbat/ La-mpreunarea lumii cu ființa.//
Somonii pacifici la praguri se zbat/ Să-și lase în apă dulce dorința./ Vor pune-n sferele roz și cheița/De aur ce-n vise să fie schimbat?
Pe fața ascunsă a lunii de-argint/ Văd primul pătrar al Marii Albastre/ Cu ape grele de șoapte de noapte.// Picături mirosind a mov hiacint/ Cheamă lumina pe chipuri măiastre;/ Nisipu-i miere pe trupuri de lapte.
[trecuseră ca norii]
» Şi totuşi niciun om nu murise vreodată: ei trecuseră ca norii care sunt resorbiţi în cer de îndată, ca pădurea, ca templele; doar el urma să moară, sa fie smuls.[…]
«Nu există … moarte… Sunt doar…eu…
Un deget se crispă pe coapsă.
… eu… care voi muri…»
Claude îşi aminti, cu ură, de fraza din copilaria sa: «Doamne, ajuta-ne in ceasul mortii noastre…» […]
Perken privea spre acest martor, strain ca o fiinta din altă lume. »
Tocmai am recitit Calea regală de André Malraux (de fapt, am citit-o pentru prima dată în franceză), incitat de câteva cuvinte, subliniate cu roşu de catre un alt cititor, chiar pe prima pagină: « Până la patruzeci de ani […] nu ştii să te eliberezi de dragoste ».
Am pus in Fişe de lectură citate din carţile din Alfabetar.
De ce m-am căsătorit cu tine?
« John:Hai să începem cu una uşoară… De ce se hotărăsc oamenii să se căsătorească?
Robin:Pentru că se iubesc.
John:Hai, fii serios!
Robin:Nu, chiar vorbesc serios.
John:Bine, poate-i chiar aşa, dar acest obicei al îndrăgostirii este foarte bizar. Dai peste nişte oameni obişnuiţi şi perfect raţionali, să zicem programatori sau contabili autorizaţi, şi cum stau ei şi tot programează şi calculează mulţumiţi, deodată văd pe cineva în cealaltă parte a unei încăperi aglomerate şi se gândesc: « Ah, acea persoană e făcută pentru mine, asa că aş face bine să-mi petrec restul vieţii cu ea ». Chestia asta se învecinează cu magia.
Robin:Poate ai prefera să se întâmple ca acum trei sute de ani, când parintii aranjau toate căsătoriile pe baza unor motive foarte raţionale cum ar fi pământurile, banii sau ascensiunea socială. Pe atunci toţi priveau îndrăgostirea ca fiind cea mai proastă fundaţie posibilă pentru căsătorie – de fapt, o reţetă pentru dezastru.
John:Da, Samuel Johnson spunea că toate căsătoriile ar trebui aranjate de Lordul Cancelar fără vreo legătură cu dorinţele părţilor implicate.
Robin: Ce voiam să subliniez e că in zilele noastre suntem liberi să ne căsătorim cu persoana pe care o iubim, aceea care poate cu adevărat să ne facă fericiţi.
John:Şi, desigur, avem cea mai mare rată a divorţului din istorie.[…] »
(Robin Skynner and John Cleese – Families And How To Survive Them)
Continuăm discuţia?
Cine e cu John (echipa albastră) şi cine îl susţine pe Robin (echipa roşie)?
Dragostea se naşte din vorbe
« Sunt oameni care nu ar fi fost niciodată îndrăgostiţi dacă nu i-ar fi auzit pe alţii vorbind despre dragoste. » (La Rochefoucauld)
« Deoarece dragostea depinde de poveştile de dragoste pentru a se inspira, trebuie să fim selectivi în legătură cu tipul de poveşti pe care le inventăm, repetăm sau imităm. »
(Robert J. Sternberg – Săgeata lui Cupidon, cu două subtitluri: Cursul dragostei în timp, respectiv Triunghiul iubirii: intimitate, pasiune, angajament )
DAN GHENEA 