Étiquette : dreptate

Întâlnirea cu Adevărul


« Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. »

Asa l-a aflat pe Dumnezeu proorocul Ilie, praznuit pe 20 iulie in biserica ortodoxa. Asa l-a aflat probabil si Ferdinand I cel Loial: ca un susur blând şi subţire. Un martor ocular al ultimelor zile din viata pamanteasca a primului Rege al României Mari a vazut pe fata suveranului lumina bunatatii si a impacarii.

Ferdinand Întregitorul a lasat ca urmas un copil de 5 ani, care se va dovedi insa un rege brav, stand drept si in vantul tare si puternic si in cutremur si in focul unde nu era Dumnezeu. Din 20 iulie 1927 si pana in ziua de azi. De 85 de ani. Putem citi inca pe chipul acestui rege bunatatea, credinta si dreptatea. Si am putea sa punem la loc pe stema si in inimi Coroana si deviza: Nimic fara Dumnezeu!

Porunca a noua: sa minti ceva mai putin


Trebuie spus de la bun inceput ca porunca a noua nu spune de-a dreptul « Sa nu minti! » (asa cum este scris explicit « Sa nu furi! » in porunca a opta, sau « Sa nu ucizi! », in cea de-a sasea). Formularea e mult mai elaborata: « Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! ». Sunt aici trei elemente fundamentale: adevarul (a marturisi inseamna a da marturie despre un adevar presupus obiectiv), dreptatea (non stramb=drept) si  misterioasa notiune « aproapele tau ».

Ne-am luat permis pentru minciuna mai intai prin intrebarea « Cine e aproapele meu? », raspunzand arbitrar prin separarea de unii congeneri din specia homo sapiens – ei au devenit ba « caini », ba « suboameni », ba « viermi », ba « pleava ». Despre ei puteam spune orice.

In epoca in care corectitudinea politica nu mai tolereaza etichetari discriminatorii, s-a ajuns totusi la o proliferare fara precedent a minciunii impotriva « celuilalt ». E uimitor cum minciuna politica generalizata a ajuns sa fie considerata « răul cel mai mic ».

Ar fi uimitor, daca nu am baga de seama ca minciuna a ajuns sa fie in insasi urzeala societatilor noastre consumeriste. De la vanzarea de inutilitati pana la crearea de nevoi artificiale, de la cosmetizarea CV-urilor pana la proliferarea competentelor dobandite in trei zile, de la PR la « marketing politic ».

Suntem dispusi sa mintim ceva mai putin? Am putea incepe prin incercarea de a nu ne minti.

In logică falsul implică orice. Doar adevarul izvoraste mereu adevar. Doar adevarul ne face liberi. Si sa nu intrebati « Ce este adevarul? ». Adevarul este acolo unde simti dreptatea si fratia (frumoasa aceasta deviza pasoptista!); asa cum scrie, in latina, pe frontispiciul vechii universitati din Utrecht: « Pune, Doamne, in inima noastra soarele dreptatii! »

Întreabă despre viitor


De ce mi se intamplă asta ? De ce tocmai acum? De ce tocmai mie? – Întrebări care duc doar la răspunsuri care pot fi asaltate în clipa următoare cu alte deceuri. Şi copiii de 3 ani ştiu asta.

Cine e vinovat? Cine are dreptate?  – Întrebari care adâncesc problema, nu lărgesc aria soluţiilor.

Ce se întâmplă? Ce pot schimba eu? Cine mă poate ajuta? – Întrebări care generează viitor.