« Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. »
Asa l-a aflat pe Dumnezeu proorocul Ilie, praznuit pe 20 iulie in biserica ortodoxa. Asa l-a aflat probabil si Ferdinand I cel Loial: ca un susur blând şi subţire. Un martor ocular al ultimelor zile din viata pamanteasca a primului Rege al României Mari a vazut pe fata suveranului lumina bunatatii si a impacarii.
Ferdinand Întregitorul a lasat ca urmas un copil de 5 ani, care se va dovedi insa un rege brav, stand drept si in vantul tare si puternic si in cutremur si in focul unde nu era Dumnezeu. Din 20 iulie 1927 si pana in ziua de azi. De 85 de ani. Putem citi inca pe chipul acestui rege bunatatea, credinta si dreptatea. Si am putea sa punem la loc pe stema si in inimi Coroana si deviza: Nimic fara Dumnezeu!