Étiquette : frica

Abecedar emoţional


♦ Anxietate  – « Anxietatea este ameţeala libertăţii »  (Søren Kierkegaard – Begrebet Angest, 1844) « Anxietate – alergie la viaţă » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) Bucurie – « Bucuria este cea mai simplă formă de recunoştinţă. »  (Karl Barth – Von Freunde und Lindigkeit, 1932) ♦ Curaj – « Fundamentul adevăratului  curaj este îndoiala »  (Alain – Propos, 1935) ♦ Durere – « Când durerea a trecut, amintirea ei devine adesea plăcere » (Jane Austen – Persuasion, 1818) ♦ Entuziasm – « Deznădejdea – forma negativă a entuziasmului » (Emil Cioran – Cartea amăgirilor, 1936) ♦  Frică – « Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale. » (Frank Herbert – Dune, 1965) ♦  Greaţă – « Există o mică fericire în Greaţă: se răspândeste până pe fundul baltoacei vâscoase,  până pe fundul timpului timpului nostru » (Jean-Paul Sartre – La Nausée, 1938)   Hotărâre – « Educaţia cea mai rea este să-l laşi pe copil nehotărât între voinţa lui şi a ta. » (Jean-Jaques Rousseau – Emile ou De l’éducation, 1762)  Incitare – « Dominăm mai usor oamenii incitându-le pasiunile » (Gustave le Bon – Aphorismes du temps présent, 1913) Îngrijorare – « Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? »  (Evanghelia dupa Matei) ♦ Joc – « Jocul e o luptă corp la corp cu destinul » (Anatole France – Le Jardin d’Epicur, 1895) ♦ Kakania – « În Kakania un geniu putea fi luat oricând drept un necioplit, dar niciodata, asa cum se întâmpla în alte parti, un necioplit nu putea sa treaca drept un geniu » (Robert Musil – Omul fara însusiri, 1930) ♦ Lacrimi – « Cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plânga şi n-au putut » (Lucian Blaga – În marea trecere, 1924) ♦ Mânie –  Soarele să nu apună peste mânia voastră  (Apostolul Pavel – Epistola catre Efeseni) Nefericire ♦ Oboseală –  « Veselia nu este un păcat, ci ea alungă oboseala, căci din oboseală vine deznădejdea, care-i mai rea ca toate. » (Sfântul Serafim din Sarov)♦ Plăcere – « E mare lucru să afli ce anume îţi place ţie cu adevărat între atâtea plăceri ale altora » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) ♦ Quo vadis, Domine? – « Unde mergi, Doamne? […] Dacă tu parasesti poporul meu, mă duc la Roma ca să fiu răstignit a doua oară. » (Henryk Sienkiewicz – Quo vadis, 1895) ♦ Râs – ”Om de spirit este acela care în fundul inimii lui râde de toţi și de toate. Om de geniu este cel ce râde de el însuși. » (Mihai Eminescu Geniu pustiu, 1868) ♦ Surpriză – « Secretul umorului este surpriza » (Aristotel – Poetica, ~335 î. H.) ♦ Şoc – « Nu există o cale uşoară de a trata această creştere năvalnică, acest cancer al istoriei. Nu există un leac magic pentru a vindeca boala fără precedent pe care o poartă pe urmele sale: şocul viitorului. » (Alvin Toffler – Şocul viitorului, 1970) ♦ Tristeţe – « Tristeţea este o rană a sufletului care trebuie spălată cu apa binefăcătoare a cuvântului plin de blândeţe. » (Ioan Gură de AurOmilii la statui, 397) ♦ Ţipăt –  “Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. » (Octavian Paler – Viata pe un peron, 1981) ♦ Umilinţă – « Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă , iar nu coboară pe om » (Petre Tutea – 321 de vorbe memorabile, 1993) ♦ Violenţă – « Violenta este ultimul refugiu al celor incompetenti » (Isaac Asimov – Foundation, 1951) ♦ Week-end – « Un concept opus duminicii » (Dan Ghenea – Abecedar emotional, 2012);  « Zile când ai vrea să trăiesti, dar nu mai știi cum » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) ♦ X ♦ Y♦ Z

Oricine vrea sa intre in joc, e binevenit – cu propriile definitii, sau cu vorbele altora.

Spaima de absolut


« Dar Levin nu-l putea socoti prost, fiindcă Sviajski era fără îndoială nu numai foarte inteligent, dar era şi un om extrem de instruit, care-şi purte erudiţia cu nespusă modestie. Nu exista niciun domeniu care să-i fie străin. Nu-şi arăta însă cunoştinţele decât atunci când era nevoit. Cu atât mai puţin l-ar fi putut privi ca pe o secătură, deoarece Sviajski era, fără îndoială, un om cinstit, bun şi inteligent, care desfăşura în permanenţă, cu însufleţire şi voie bună, o activitate foarte preţuită de toată lumea şi care nu făcuse desigur, niciodată, vreun rău nimănui.

Levin încerca zadarnic să-l înţeleagă. Sviajski şi viaţa lui erau pentru dânsul o enigmă vie.

Erau prieteni buni şi de aceea Levin îşi îngăduia să-l descoasă pe Sviajski, tocmai ca să pătrundă sensul vederilor sale asupra vieţii, dar nu izbutea niciodată. Ori de câte ori încerca să pătrundă dincolo de încăperile din mintea lui Sviajski ale căror uşi erau deschise pentru toţi, Konstantin Dmitrici [Levin] observa că acesta se cam încurca, privirea lui Sviajski vădea o spaimă abia zărită, de parcă se temea ca Levin să nu-l înţeleagă cumva, şi de aceea i se împotrivea binevoitor şi cu voioşie. » (Lev Tolstoi – Anna Karenina)

Am recitit şi am transcris acest pasaj pentru că mi l-a readus în atenţie, sub o noua lumină, lectura comentariului părintelui profesor Alexander Schmemann la rugăciunea Tatăl Nostru.

« Cea mai teribilă trăsătură de caracter a omului este aceea de a se ascunde mereu de tot ce i se pare prea entuziast şi semnificativ din punct de vedere spiritual. E ca şi cum, într-un mod subconştient, am alege să fim meschini şi triviali pentru că e mai uşor să trăim aşa.[…]

Într-adevăr, o mare parte din forţa noastră interioară se îndreaptă spre înnăbuşirea vocii lăuntrice care ne cheamă la o întâlnire cu absolutul. » (Alexander Schmemann, op. cit.)

Cu iubirea la supermarket


Iubirea vinde. Sexul nu mai vinde. Si, de fapt, si atunci cand sugestiile sexuale cresteau vanzarile, cresterea s-a dovedit a fi datorata mai mult controverselor iscate de acest gen de publicitate decat incitarii sexuale. Cand sexualitatea explicita s-a banalizat, efectul pe vanzari a devenit nul, iar in unele cazuri a devenit negativ.

Si frica vinde.

Publicitatea de succes activeaza zone ale creierului similare celor activate in cursul experientelor religioase.

Publicitatea subliminala nu functioneaza. Cea implicita, da.

Sunt doar cateva lucruri pe care le-am aflat sau mi-au fost confirmate cu probe stiintifice in aceasta dupa-amiaza. Citind pe nerasuflate cartea Buyology de Martin Lindstrom. Cumparatologia (aparuta recent si in româneste, pastrand insa titlul original) e si utila, si interesanta si  foarte lizibila.

Peştişorul de platină


Peştişorul de platina indeplineste patru dorinte. De ce patru? Pentru ca am promis un premiu care consta in indeplinirea unei dorinte a cititoarei care a postat comentariul numarul 1000 pe acest blog. Trebuia sa-mi fi dat seama ca daca e vorba de o dorinta feminina, e musai sa fie secreta. Asa ca nu am alta sansa decat sa-mi ofer mai multe incercari pentru a nimeri. Prima incercare e o poveste despre o Mică Sirenă.

Adriana a fost crescuta de bunicii materni; parintii se despartisera inainte ca ea sa implineasca cinci ani. Relatia dintre bunicii ei i se paruse una ideala; bunicul era in mintea ei intruchiparea intelepciunii.

Acum Adriana se afla la a treia incercare de a se indragosti. Suna ciudat, nu? Dar pentru ea era o proba esentiala a unui start reusit in viata. Si, de fapt, nu sunt deloc rari cei care isi impun acest standard al indragostirii; s-ar putea sa fie chiar majoritatea in cultura occidentala a ultimelor doua secole.

Prima data fusese un barbat cu 25 de ani mai in varsta. Emotional pareau sa se potriveasca: el ii oferea senzatia de siguranta si protectie de care ea credea ca are mare nevoie. In relatia sexuala insa, Adrianei i se parea ca este departe de ceea ce astepta ca placere perfecta intr-o relatie perfecta. A plecat sa lucreze in Armenia si relatia s-a topit intr-o prietenie prin corespondenta.

A doua oara a fost … (continuarea aici)

Daca destinatara premiului considera ca am ghicit dorinta, sa scrie « foc », daca am ratat complet tinta, sa scrie « apa » (poate chiar « apa de ploaie » daca dezastrul e complet); restul scalei sa il umple cu « fierbinte », « cald », « caldut » si rece ».

Maladia stărilor sufleteşti la furnici


   « De obicei furnica nu se gândeşte niciodata la trecut, şinici la viitor, de atminteri. Ea nu este în general nici măcar conştientă de existenţa sa ca individ. Nu are notiunea de « eu », de « al meu » sau de « al tău ». Ea nu se realizează decât prin intermediul comunităţii. Cum nu există conştiinţă de sine, nu există nici teama de propria moarte. Furnica ignoră angoasa existenţială.

    Dar se produsese o transformare in [furnica soldat] numarul 103 683. Călătoria sa la capătul lumii făcuse să se nască în ea o micuţă conştiinţă a lui « eu », desigur încă rudimentară, dar deja foarte penibil de asumat. De cum  începe să se gândească la sine, se ivesc probleme « abstracte ». La furnici, asta se numeşte « maladia stărilor sufleteşti ». Ea afecteazăin general sexuatele. Simplul fapt că te întrebi: « Sunt oare lovit de maladia stărilor sufleteşti ? », arată, conform înţelepciunii mirmiceene, ca eşti deja serios afectat »  (Bernard Werber – Le jour des fourmis )

Azi am citit cu placere din acest policier SF, am mai pus o ilustrata la rubrica Admiratii  si am finalizat capitolul I din Psihiatria 201 (care va devenui in curând 202) scriind articolul Pianul cu pisici.