Étiquette : gazel

Soarele iar (Gazel matinal)


În dreptul meu la soare, cu-ntunecată credinţă
Cred şi-l strig către ceruri, goale de orice fiinţă
Zile treizeci şi două-ai stat ascuns pe după văluri
Ca un sultan opioman fumând fără dorinţă
Cu rece ironie azi, un ceas te-arăţi  pentru milogi,
Lumină-mparţi fără folos şi fără cuviinţă
Nori de metal tăiară iar lumea de jos de tine
Şi tu ai vrut, de după uşi, să îmi transmiţi sentinţă:
Ai fost nebun de ai crezut că drept ţi se cuvine,
Lumina fără preţ de sus s-o bei în neştiinţă
O dormi nătâng când o primeşti, doar când n-o ai e lipsă
Şi nici atunci n-o vrei cu dor, doar pentru folosinţă.
Nu ştiu dacă mâine va fi soare iar, o oră măcar,
În minte voi face curat şi-l aştept cu credinţă

 

Gazel (pentru Nicoleta)


A zilei frumuseţe

Nu stă în zări semeţe,

Ci vin de-mpărtăşire-i

Surâsul cald pe feţe

Şi dulce în privire

Lumina dă bineţe

Şi fragede pe buze

Cuvinte vin să-nveţe.

Spală-n inimă lacrimi

Fericiri în fâneţe

Şi dorul pune în zi

Strop amărui de fineţe

Nu alunga de la porţi

Cerşetori de tristeţe,

Dă-le coapte mere, gutui,

Cozonaci, cornuleţe.

Moş Nicolae ţi-a scris

Ca dar aste poveţe.

Gazel hibernal


Zăpada moare indecent de încet pe trotuare

Şi-nfundă în glod urma călcării ei în picioare

Fabuloasă e noaptea, iar ziua e ceaţă şi fum

Şi peste vise jilave se aşterne ninsoare

Vremea se întoarce în loc, ca într-un veşnic ajun

Într-un calendar fără soare, cu date neclare

Se aprind lumini făcute pentru ochi fără saţiu

Care sub pleoape, avid, închid a nopţii splendoare

Somnul e scurt, dar cu vise prelungi şi gust de gutui

Şi urme las în vis pe nisip şi talpa mă doare