Étiquette : iubire

Cu iubirea la supermarket


Iubirea vinde. Sexul nu mai vinde. Si, de fapt, si atunci cand sugestiile sexuale cresteau vanzarile, cresterea s-a dovedit a fi datorata mai mult controverselor iscate de acest gen de publicitate decat incitarii sexuale. Cand sexualitatea explicita s-a banalizat, efectul pe vanzari a devenit nul, iar in unele cazuri a devenit negativ.

Si frica vinde.

Publicitatea de succes activeaza zone ale creierului similare celor activate in cursul experientelor religioase.

Publicitatea subliminala nu functioneaza. Cea implicita, da.

Sunt doar cateva lucruri pe care le-am aflat sau mi-au fost confirmate cu probe stiintifice in aceasta dupa-amiaza. Citind pe nerasuflate cartea Buyology de Martin Lindstrom. Cumparatologia (aparuta recent si in româneste, pastrand insa titlul original) e si utila, si interesanta si  foarte lizibila.

Peştişorul de platină


Peştişorul de platina indeplineste patru dorinte. De ce patru? Pentru ca am promis un premiu care consta in indeplinirea unei dorinte a cititoarei care a postat comentariul numarul 1000 pe acest blog. Trebuia sa-mi fi dat seama ca daca e vorba de o dorinta feminina, e musai sa fie secreta. Asa ca nu am alta sansa decat sa-mi ofer mai multe incercari pentru a nimeri. Prima incercare e o poveste despre o Mică Sirenă.

Adriana a fost crescuta de bunicii materni; parintii se despartisera inainte ca ea sa implineasca cinci ani. Relatia dintre bunicii ei i se paruse una ideala; bunicul era in mintea ei intruchiparea intelepciunii.

Acum Adriana se afla la a treia incercare de a se indragosti. Suna ciudat, nu? Dar pentru ea era o proba esentiala a unui start reusit in viata. Si, de fapt, nu sunt deloc rari cei care isi impun acest standard al indragostirii; s-ar putea sa fie chiar majoritatea in cultura occidentala a ultimelor doua secole.

Prima data fusese un barbat cu 25 de ani mai in varsta. Emotional pareau sa se potriveasca: el ii oferea senzatia de siguranta si protectie de care ea credea ca are mare nevoie. In relatia sexuala insa, Adrianei i se parea ca este departe de ceea ce astepta ca placere perfecta intr-o relatie perfecta. A plecat sa lucreze in Armenia si relatia s-a topit intr-o prietenie prin corespondenta.

A doua oara a fost … (continuarea aici)

Daca destinatara premiului considera ca am ghicit dorinta, sa scrie « foc », daca am ratat complet tinta, sa scrie « apa » (poate chiar « apa de ploaie » daca dezastrul e complet); restul scalei sa il umple cu « fierbinte », « cald », « caldut » si rece ».

[Pe vremea când nu te aveam]


« Pe vremea când nu te aveam/ Iubeam Natura aşa cum pe Cristos îl iubeşte liniştitul călugăr … / Iar acum iubesc Natura/ Ca un călugăr liniştit pe Fecioara Maria./ Cu religiozitate, în felul meu, ca şi înainte,/ Dar cumva mai emoţionat, mai apropiat./ Văd mai bine şi râurile când merg împreună cu tine/ Pe câmpuri până la malul râurilor;/ Întins alături de tine privind spre nori/ Îi văd mai bine … / Tu nu mi-ai luat Natura … / Tu nu mi-ai schimbat Natura … / Tu ai adus Natura aproape de mine,/ Fiindcă tu exişti o văd şi pe ea mai bine, însă aceeaşi,/ Fiindcă tu mă iubeşti, o iubesc în acelaşi fel, dar mai mult,/ Fiindcă tu mă alegi pe mine pentru a te avea şi a te iubi,/ Ochii mei au fixat-o mai îndelung întârziind/ Asupra tuturor lucrurilor.//

Nu regret ceea ce am fost altădată/ Fiindcă mai sunt şi acum tot aşa./ Regret doar că altădată nu te iubeam./// » (Alberto Caeiro Păstorul îndrăgostit (I), traducere din limba portugheză de Dinu Flămând)

Numele complet al zilei care tocmai a trecut, asa cum a fost adoptat de Adunarea Generala ONU in 1977, este Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. Prima tara care a declarat ziua de 8 martie zi de sarbatoare a fost Uniunea Sovietica, urmata, desigur, de tarile din fostul lagar comunist. Doar 14 tari din Uniunea Europeana sarbatoresc Ziua Femeii pe 8 martie, 7 dintre ele fiind foste tari comuniste (România, Bulgaria, Ungaria, Letonia, Polonia, Slovacia si Slovenia), alte cinci – Suedia, Danemarca, Finlanda, Grecia si Portugalia – fiind conduse in majoritatea timpului de partide afiliate Internationalei Socialiste.

Am sentimente ambivalente fata de 8 martie. I-am simtit artificialitatea in copilarie. Dar ma bucur daca intr-adevar ne putem gandi intr-o zi impreuna, cu iubire, la frumoasele noastre doamne si la bunele noastre mame. Eu as alege ca ziua aceea sa fie in fiecare zi.

Iubirea – jazz divin într-o lume minunată


Acum 500 de ani, Michelangelo termina lucrul la pictura Capelei Sixtine, chiar in ziua in care implinea 37 de ani.

Cum pagina unui blog nu poate reda geniul de pictor sau de sculptor al lui Michelangelo, voi reproduce un fragment care ilustreaza geniul poetic al aceluiasi om exemplar al Renasterii.

E cu putinţă-a nu-mi mai aparţine?/ O, Doamne, Doamne, Doamne, cine/ din sinea mea mă scoate/ şi, mai de-aproape, poate/ mai mult, asupra mea, ca mine?/ O, Doamne, Doamne, Doamne, cine/ intrând prin ochi e-n stare/ în inimă să-apară?/ Amor, ce-i asta oare,/ că nu m-atinge, dară/ în loc prea strâmt, lăuntric, stă să crească?/ Şi dacă dă pe-afară?

( Michelangelo – Poezii, în traducerea lui C.D. Zeletin)

Traducerea apartine unui alt om de esenta renascentista, trimis insa de cel care imparte daruri sa aiba grija de lumini in timpul nostru de specializari inguste. C.D. Zeletin a fost pentru mine un luminator si ramane pentru mine un exemplu indubitabil ca omul poate continua sa fie frumos si bun in timpuri intunecate. Despre Profesorul Constantin Dimoftache (numele din acte al poetului C.D. Zeletin) voi scrie mai mult la rubrica Admiratii.

Acum 99 de ani a fost inventat cuvantul jazz. Unora le place jazzul. All that jazz. Si unii vad o lume minunata. Cu ochii iubirii.

Louis Armstrong. Ce lume minunata! Aici.

 

Majestate adevărată


Căutam câteva date care să completeze un articol despre Regina Ana (pentru  că m-am gândit să vă împărtăşesc unele dintre impresiile mele profunde despre fiecare dintre Reginele României – toate mi se par extraordinare!), când am dat peste o felicitare la aniversarea Reginei, publicată pe blogul Roxanei Iordache.

Am simţit că fiecare cuvânt e frumos şi adevărat. Multumim, Doamnă!

« Ceea ce au aceşti oameni suveran este faptul că sunt oameni esenţiali, adică scot la iveală binele din om. Privesc oamenii cu prezumţia de bine şi de bunătate. Privesc oamenii cu bunătate. Iar oamenii simt. Iubirea, preţuirea. Confortul de a fi respectaţi, alinaţi, încurajaţi în forţele proprii. Ei, românii mereu depreciaţi, mereu călcaţi în picioare şi învăţaţi să se (des)considere subalterni. Pe unde merg Regele şi Regina, Principesa Moştenitoare şi Principele Consort, Familia de România, renaşte energia. Se redescoperă încrederea. Încrederea în oameni. Şi a românilor în ei înşişi. Şi în destinul suveran al României. »

Vă invit să citiţi tot articolul pe blogul Welcome to Roxania.

Acum 1000 de ani…


… Abusaeid (7 decembrie 967 – 12 ianuarie 1049), sufi  şi poet din Khorasan (Persia), împlinea 44 de ani (vârsta mea de anul acesta). I-au fost atribuite multe poezii, dar cu siguranţă ale sale par a fi doar două:

O poezie de dragoste…

Iubirea veni şi îmi curse ca sânge în vine/ Golit de mine şi plinit cu fiinţa iubită// Fiecare parte din mine de ea-i cucerită/ Acum ramâne din mine doar un nume şi ea

….şi un epitaf pentru el însuşi

Ce poate fi mai dulce-n astă lume! / Prietenul prieten întâlni şi iubitorul cu Iubitul se uni//

Doar întristare-a fost, aceasta-i  toată numai bucurie / Acele-au fost doar vorbe, aceasta-i  tot ce-i dat mereu să fie

(traducerile imi apartin, dupa o varianta in engleza)

Identitati mitice


1/2+1/2 = 2

Clasicul mit al jumatatilor. Fiinte perfecte au fost sectionate la inceputul lumii si de atunci jumatatile se cauta pentru a reface fuziunea originara. Jumatatile sunt raspandite in tot spatiul si in toate timpurile. O frumoasa ilustrare a cautarii prin mai multe spatii – timp a jumatatii in literatura noastra e romanul lui Liviu Rebreanu, Adam si Eva. Cum se face ca ne asteptam sa ni se intample o intalnire atat de improbabila? Fiecare dintre noi se simte special pe lumea asta, intr-un fel sau altul. Ratiunea adulta mascheaza de obicei destul de bine credinta ca sunt o persoana speciala. Dar in faza de indragostire gandirea magica isi reintra in drepturi. Si, o vreme, 1/2+1/2 = 1. Identitatea mitica a fost restabilita. Dar distorsiunea de gandire numita indragostire, aceea care ne face sa credem ca suntem si vom ramane in fuziune pana la adanci batraneti, se vindeca in cel mult 3 ani. Si atunci observam, uneori, ca in romanele rusesti, ca ne-a apropiat mai mult nevoia de a nu fi singuri decat potrivirea deplina a dorintelor noaste. Si suntem dezamagiti ca 1/2 din fiinta perfecta+1/2 din fiinta perfecta = 2 fiinte imperfecte.

Povestile si mirosul iubirilor


Va spuneam, in Cautandu-l pe Barbat, ca un studiu desfasurat simultan in Scotia si Japonia sustinea ca succesul in buna alegere a partenerului depinde de acordul fin intre trei sisteme de « scanare » a aparentelor: vizual, auditiv, tactil.

De fapt, studiul citat nu ia in calcul unul dintre simturile importante in atractia sexuala: mirosul. Ar fi fost si greu sa obtina rezultate concludente intr-o lume in care civilizatie inseamna si falsificarea mirosurilor. Putem sa mascam mirosul fricii, sa mimam mirosul dorintei, sa nuantam mirosurile unor emotii inexistente.

Stergem urmele emotiilor nostre primare. Si nici cu emotiile complexe nu mai stam prea bine: cati dintre noi mai stiu sa exprime nuantat emotii, sa le puna in cuvinte potrivite? In memoria de lunga durata raman numai cuvinte. Cuvinte pe care s-a uscat un parfum, cuvinte puse in povesti care au fost odata mirositoare.

Muncă si iubire


Cum disting intre supramunca de dragul muncii si supramunca din necesitate?
Cei din prima categorie adopta ideea ca implinirea inseamna capacitatea de a te pune in valoare cat mai bine pe piata muncii, de a lucra din ce in ce mai mult. Insa, reusind acest lucru, creez conditii pentru aparitia problemelor in relatiile personale, care ajung sa fie redefinite de valorile profesionale. Amplificam munca pentru a uita de unele dorinte profunde, care vin de departe, din matricea psihica modelata in copilarie. Business-urile devin surogate de familii. As aminti ca una dintre intuitiile lui Freud, care si-au probat valabilitatea, a fost ca multumirea, implinirea sinelui inseamna doua lucruri: a munci bine si a iubi bine. Munca si iubirea puse in categorii separate, dar pe acelasi plan. Ei bine, acestea doua au ajuns  sa se amestece, in sensul ca astazi se vorbeste, intr-un sens din ce in ce mai literal, de iubirea de profesie, chiar cu conotatii sexuale. Placerea pe care o extrag din munca ajunge sa inlocuiasca orice alte categorii de placeri. Chiar si relatiile intime sunt uneori o consecinta a succesului profesional (trebuie sa te afisezi cu o persoana de succes, cu o anumita notorietate, pentru a-ti demonstra propriul succes, de exemplu). Sunt tentatii perene, pe care ideologia actuala le ridica de la rangul de anecdotica la rangul de ideal de viata.

Ritmul acesta de viata este artificial. N-as pune binele exclusiv de partea naturalului si raul de partea artificialului. In fond, orice cultura este un artificiu. Problema e doar daca suntem cu adevarat constienti de alegerile pe care le facem.

Arta iubirii si contrafacerile


Frica de singurătate generează multe dintre actiunile noastre. Primăvara, unul dintre răspunsurile la aceasta anxietate, este căutarea iubirii. Nu e surprinzător că suntem interesati de diferite „arte ale iubirii”. De multe ori nu suntem însă atenti la ceea ce presupune însusirea unei arte: o lungă ucenicie. Capacitatea de a iubi este formată în cea mai mare măsură prin învătare si nu e ceva care creste de la sine în noi sau poate fi culeasa în grabă de pe marginea drumului.  Spunem adesea „noroc în dragoste”, ca si cum dragostea ar fi ceva care dă peste noi rar si din întâmplare; confundăm însă iubirea cu îndrăgostirea si apoi cădem în capcana de a încerca să mentinem starea de îndrăgostire în loc să ne construim iubirea. Cei patru piloni ai unei asemenea constructii sunt grija fată de celălalt, responsabilitatea, respectul si cunoasterea.  Prea adesea suntem neatenti tocmai cu cei pe care spunem că îi iubim; vorbesc si mă comport neglijent spunându-mi că sotia stie că o iubesc; dar esenta iubirii e să muncesti în fiecare zi pentru ca ea să crească, să ai grijă de persoana iubită. Nu e doar o metaforă; o puteti vedea întrupată intr-un copil care creste. Capacitatea de a iubi se învată si presupune depăsirea unor obstacole. Pentru cel ce a deprins arta iubirii, toata munca necesară pentru a tine iubirea e usoară. Cel care vrea o cale mai scurtă se alege cu o contrafacere, o copie palidă a ceea ce ar fi putut fi iubire. Si atunci să nu spună că iubirea e trecătoare.