Étiquette : Regina Maria

Regine


« Nu am nevoie sa imi imaginez fericirea, o am, am avut-o intotdeauna. »

(Regina Ana a României, intr-un interviu acordat cu ocazia Nuntii de Diamant, in 2008; atunci romanii au putut vedea o imagine vie a unei iubiri de nezdruncinat, si o fidelitate exemplara fata de tara sotului sau, care a fost si tara ei din primul moment, chiar daca nu a putut sa o vada decat dupa 42 de ani)

« Mihai s-a comportat eroic si nimeni nu s-a invrednicit sa-i stea alaturi. […] Sa-mi dea Dumnezeu curajul necesar sa-l pot sustine pana la capat. Amin. »

(Regina Elena a României, in ultima insemnare din jurnalul sau, pe care il incredintase reprezentantului american la Bucuresti, in seara zilei de 5 martie 1945, in ajunul instalarii primului guvern Groza; se astepta la tot ce poate fi mai rau, dar era decisa sa ramana alaturi de fiul ei pana la capat)

« E o tara mica, o tara noua, dar o tara pe care o iubesc. Vreau ca si altii sa o iubeasca; ascultati asadar cateva cuvinte despre aceasta. Lasati-ma sa pictez  cateva tablouri, sa desenez cateva schite, asa cum le-am vazut, intai cu ochii, apoi cu inima mea ».

(Regina Maria a României, in volumul My Country, publicat in 1916, de Hodder & Stoughton pentru New York Times; tot profitul rezultat din vanzarea cartii urma sa fie donat pentru operatiunile Crucii Rosii in România)

 

“Mi-am dat foarte bine seama ca din tot ce i-am oferit in timpul vizitei, ceasca de ceai pe care i-am servit-o eu insami a fost singurul lucru care i-a facut placere, ceva ce semana cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare”.

(Regina Elisabeta a României, descriind prima intalnire cu Mihai Eminescu)

Iubea până şi praful României


“For a long time we belonged to the unsettled part of the world. In­deed, in every way my life had been cut in two halves, the first half lying in a past further away than the mere number of years. I came back to Cotroceni, Copaceni, Sinaia, Horez; I sailed again up and down the Danube, took possession of mountains, hills and plains. I rode once more on my long sea-shores—I watched the sunsets, the harvests, the deep winter snows; I have been covered with the dust of our long, endless Roumanian roads, now become ever so much longer still.”

Cine credeţi că vorbea astfel despre România? Prima şi ultima Regina a Romaniei Mari. Pe care a ajutat-o să se nască, pe care a iubit-o, căreia i s-a dat cu totul. Regina a cărei inimă nu  şi-a găsit încă odihna.

Voi traduce, cu un nod în gât, aceste cuvinte englezesti simţite româneste. Cuvinte scrise la întoarcerea din pribegia în Moldova (în timpul celor 2 ani în care mai mult de jumătate din  Vechiul Regat fusese ocupată, capitala ţarii se mutase la Iaşi).

« Un timp îndelungat am aparţinut părtii tuburate a lumii. Intr-adevar, în toate privinţele viaţa mea a fost tăiată în două jumătăţi, prima jumătate zacând într-un trecut mult mai îndepărtat decat o arată simpla numărătoare a anilor. M-am întors la Cotroceni, Copăceni, Sinaia, Horez; am navigat iarăşi în sus şi in jos pe Dunăre, am luat în stăpânire munţii, dealurile şi câmpiile. Am mers încă odată pe lungile mele ţărmuri de mare – am privit apusurile, recoltele, zăpezile în care te afunzi iarna; am fost acoperită de praful drumurilor noastre lungi, drumuri româneşti fără sfârşit, devenite acum încă şi mai lungi. »

Am găsit această frumoasă citare şi multe alte cuvinte puternice şi idei originale pe un blog numit enigmatic (sau poate anagramatic!) anomismi

Celălalt 1 Decembrie


Pe 1/14 decembrie 1918 Regele Ferdinand primea la Bucuresti delegatia transilvăneană care i-a înmânat Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918. Tot pe 18 Noiembrie/1 Decembrie intraseră triumfal în Bucuresti Suveranii Romaniei

O prezentare clară a cronologiei si o istorie bine povestită găsiti in POVESTEA DINASTIEI, pe blogul domnului Stelian Tănase.

 “Ne-am întors. Cu adevărat ne-am întors acasă după un surghiun de doi ani.…Ne-am întors triumfători. Nu spun aceasta cu vreun gînd de trufie ci cu smerenie, ca una ce-ar vrea să cadă în genunchi şi să aducă prinos de mulţumiri. Cum să încerc măcar să descriu  ziua de sguduire sufletească ce-am petrecut… A fost o zi de entuziasm de delir…. » (Maria, Regina României, Regina Inimilor)

O data importanta


F E R D I N A N D I

PRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI VOINŢA NAŢIONALĂ

REGE AL ROMÂNIEI

LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORI SĂNĂTATE.

Asupra raportului Preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri sub No. 2171 din 1918, – Luând act de hotărârea unanimă a Adunarei Naţionale din Alba-Iulia,
AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:
ART.I) Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunarei Naţionale din Alba-Iulia Dela 18 Noiembrie 1918, sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României.

ART.II) Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a Decretului-Lege de faţă.
Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.

F E R D I N A N D I

PREŞEDINTELE  CONSILIULUI DE MINIŞTRI ŞI MINISTRU DE EXTERNE,

               Ion I.C. Brătianu

Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa dela 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate prin aclamaţiuni.
Această lege s-a votat de Senat în şedinta dela 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate prin aclamaţiuni.

In Regatul României era 18 noiembrie cand reprezentantii natiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească au adoptat Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia. Era 1 decembrie pe stil nou. E o data importanta simbolic pentru a arata dorinta de unire a românilor transilvaneni.

Nu a schimbat cursul istoriei. Deja armata româna ocupase un sfert din teritoriul Ardealului in conformitate cu conditiile de armistitiu pe frontul de est. La Budapesta guvernul contelui Mihaly pierdea controlul in fata revolutiei comuniste; armata româna a fost mandatata de Antanta sa restabileasca ordinea in 1919, ajungand in capitala ungara in august 1919 si ramanand in Ungaria pana in martie 1920. Regatul României a primit, la incheierea pacii, in linii mari, ceea ce era stipulat in tratatul cu Antanta din 1916.

Adunarea Nationala de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918 a demonstrat ca Unirea era un act plebiscitat de natiunea româna din Transilvania in virtutea dreptului ei la autodeterminare. Acest lucru a contat, mai ales avand in vedere cele 14 puncte enuntate de presedintele american Wilson (printre acestea se afla si dreptul la autodeterminare).

Au mai contat, insa, si ocuparea efectiva a teritoriului si eforturile diplomatice. Cazul Banatului este edificator. In chiar punctul I al Rezolutiei de la Alba-Iulia se proclama « dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre ». Dar, in acel moment, Banatul fusese deja ocupat de trupele Serbiei, conform prevederilor armistitiului din 13 noiembrie. La Conferinta de Pace, s-a propus initial impartirea 50-50 intre Romania si Serbia. Pana la urma, gratie actiunii diplomatice a Reginei Maria, 2/3 din teritoriul cuprins intre Mures, Tisa si Dunare a revenit Regatului României.

1 decembrie 1918 e o data importanta. La fel de importanta ca 27 martie 1918 (Unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Regatul României)  sau 28 noiembrie 1918 (Unirea neconditionata a Bucovinei cu România).

10 mai 1866, 10 mai 1877, 10 mai 1881 sunt datele fondatoare ale statului român modern, unitar, independent si recunoscut international.