« Nu am nevoie sa imi imaginez fericirea, o am, am avut-o intotdeauna. »
(Regina Ana a României, intr-un interviu acordat cu ocazia Nuntii de Diamant, in 2008; atunci romanii au putut vedea o imagine vie a unei iubiri de nezdruncinat, si o fidelitate exemplara fata de tara sotului sau, care a fost si tara ei din primul moment, chiar daca nu a putut sa o vada decat dupa 42 de ani)
« Mihai s-a comportat eroic si nimeni nu s-a invrednicit sa-i stea alaturi. […] Sa-mi dea Dumnezeu curajul necesar sa-l pot sustine pana la capat. Amin. »
(Regina Elena a României, in ultima insemnare din jurnalul sau, pe care il incredintase reprezentantului american la Bucuresti, in seara zilei de 5 martie 1945, in ajunul instalarii primului guvern Groza; se astepta la tot ce poate fi mai rau, dar era decisa sa ramana alaturi de fiul ei pana la capat)
« E o tara mica, o tara noua, dar o tara pe care o iubesc. Vreau ca si altii sa o iubeasca; ascultati asadar cateva cuvinte despre aceasta. Lasati-ma sa pictez cateva tablouri, sa desenez cateva schite, asa cum le-am vazut, intai cu ochii, apoi cu inima mea ».
(Regina Maria a României, in volumul My Country, publicat in 1916, de Hodder & Stoughton pentru New York Times; tot profitul rezultat din vanzarea cartii urma sa fie donat pentru operatiunile Crucii Rosii in România)
“Mi-am dat foarte bine seama ca din tot ce i-am oferit in timpul vizitei, ceasca de ceai pe care i-am servit-o eu insami a fost singurul lucru care i-a facut placere, ceva ce semana cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare”.
(Regina Elisabeta a României, descriind prima intalnire cu Mihai Eminescu)