Étiquette : Romania

Ziua Tricolorului

· 1 commentaire ·

Foarte buna ideea de a avea o zi de sarbatorire a tricolorului. Ca multe alte idei bune in România. a avut parte de o aplicare dupa ureche. In 1998, la 150 de ani de la Revolutia de la 1848, a fost adoptata legea care stabilea sarbatorirea Zilei Tricolorului in fiecare an in data de 26 iunie.

In 14 iunie 1848 (pe stil vechi, cel oficial pe atunci in Tara Româneasca; pe stil nou, oficial in Transilvania, era 26 iunie), decretul nr. 1 al Guvernului provizoriu menționa că „Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu”, urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie „DPEПTATE ФPЪЦIE” („Dreptate, Frăție”). Dar culorile erau dispuse orizontal, cu albastrul sus. Abia in 13 iulie, decretul 252 stabileste dispunerea verticala a culorilor, cu albastrul la lance.

Nu vad de ce am sarbatori dupa stilul nou un eveniment petrecut inainte de 1918 (daca adoptam principiul actualizarii retroactive a calendarului, atunci ar trebui, de exemplu, sa sarbatorim si Unirea Principatelor pe 5 februarie, nu pe 24 ianuarie). Asadar, mai potrivit ar fi sa onoram tricolorul fie pe 14 iunie, fie pe 13 iulie (as opta pentru a doua varianta, avand in vedere ca este prima data cand este oficializata dispunerea actuala a culorilor).

Ar fi frumos sa se intoneze solemn in aceasta zi si cele doua compozitii ale lui Ciprian Porumbescu dedicate tricolorului : Trei culori si Pe-al nostru steag e scris unire.

As asop

Elogiu votului negativ

· 2 commentaires ·

Votul negativ este  baza unei comunitati democratice.

O societate democratica functioneaza decent atata vreme cat cetateanul isi exercita dreptul si datoria de a limita puterea guvernantilor.

Orice putere are tendinta de a isi extinde prerogativele in dauna libertatii cetateanului (nu e nevoie sa reproduc aici convingatoarea demonstratie a lui Raymond Aron pentru ca am avut nefericitul privilegiu de a experimenta acest lucru de 3-4 ori in Romania ultimilor 22 de ani). 

Politicieni care au abuzat de putere ne reproseaza acum ca am votat negativ. Ei bine, singura putere reala a cetateanului este votul negativ. Datoria politicianului nu e sa produca programe. Datoria politicianului e sa ma reprezinte. De fiecare data cand nu face asta sa se astepte la un vot negativ.

Datoria mea e sa sanctionez fara ezitare orice incercare a puterii de a face ceea ce nu i-am cerut sa faca pentru mine. Nu sunt obligat sa produc solutii (nu toate problemele au solutii), dar e foarte legitim sa le retrag dreptul la semnatura in numele meu celor care   mi-au inselat increderea sau au incercat sa imi reduca libertatile in folosul lor.

Votul negativ este cea mai pozitiva atitudine democratica. Absenta de la vot paveaza calea puterii absolute. Votul pozitiv e, de fapt, un vot de incredere; dar daca politicianul ales astfel nu se teme de un vot negativ, nu va intarzia sa intre pe autostrada spre abuzul de putere.

Am votat

· 8 commentaires ·

Pe 9 iunie 1848 s-a citit la Islaz o proclamatie revolutionara in 22 de puncte pe care as socoti-o unul dintre actele fondatoare ale statului ce se va numi România.

Proiectul pasoptist de emancipare politica, economica si nationala a fost incununat de succes intr-o perioada istorica scurta (aproximativ un sfert de secol). Romania este, de la origine, un stat constitutional; nu este teritoriul unui grup etnic sau proprietatea unui conducator, ci se naste odata cu aparitia unui numar de cetateni responsabili, care aleg reprezentanti responsabili.

Sa citim doua puncte centrale ale Proclamatiei:

« 9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanții săi, iar nu dela Domn. 10. Dreptul fie-căruia județ de a’și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a’și alege Domnul »

Trag doua concluzii:

  • Toti « Domnii » care au crezut ca pot conduce in nume personal (Carol al II-lea, Ion Antonescu, Ceausescu si altii) au contribuit la ruinarea acestei Românii constitutionale; simetric, toti traitorii pe aceste teritorii care au renuntat la calitatea lor de cetateni, s-au intors la starea de supusi ai unui tiran si nu au mai fost decat niste mercenari fara patrie (atunci cand au fost platiti) sau niste robi fara istorie (atunci cand au acceptat aservirea, din neputinta sau din nestiinta).
  • Alegerile locale sunt poate cea mai importanta forma de verificare a vointei unei comunitati de a-si exercita responsabil drepturile politice. Iar fara comunitati puternice nu exista stat.

Am votat. Poate ca România exista inca. Vom vedea.

Patrie şi destin

· 3 commentaires ·

Azi la Bookfest  a fost lansata cartea Patrie și destin, de Diana Mandache, o biografie a Principesei Moştenitoare a României.

Diana Mandache este istoric specializat în studiul regalităţii europene. A publicat mai multe cărţi, printre care: Dearest Missy (Rosvall Royal Books, octombrie 2011), Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania (Sutton, 2004), România, Mitteleuropa şi Balcanii (Pro Transilvania, 1999).

« În carte cititorii vor descoperi cum am trăit, de fapt. Ba mai mult, sunt nişte documente de analiză, foarte interesante, care îl au ca subiect pe tatăl meu, regele Mihai. Sunt lucruri care nu s-au ştiut, când a venit pentru prima dată aici (n.r. – în România) în ’90, de Crăciun », a spus ASR Principesa Margareta, prezenta la lansare.

Basarabia – 200 de ani de singuratate

· Laisser un commentaire ·

Muzeul Naţional de Istorie a României anunţă vernisajul expoziţiei

„Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere”,

Joi 17 mai 2012, ora 13:00, la sediul său din Calea Victoriei 12.

Expoziţia, ce comemorează două sute de ani de la anexarea jumătăţii estice a vechiului Principat al Moldovei de către Imperiul Rus, este realizată în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi va putea fi vizitată până la sfârşitul lunii iunie 2012.

O versiune a acestei expoziţii va fi vernisată şi la Chişinău şi în mai multe centre din Republica Moldova.

O excelenta expunere a istoriei frontierelor Moldovei in ultimii 600 de ani gasiti aici

10 Mai

· 1 commentaire ·

Zece Mai ne-a fi de-a pururi/ Sfântă zi, căci ea ne-a dat/ Domn puternic țării noastre/ Libertate și Regat.

(Vasile Alecsandri – 10 Mai)

Avant de mourir

· Laisser un commentaire ·

Ieri seara l-am auzit pe Tudor Gheorghe spunand ca are in pregatire o colectie de « imnuri nationale », cuprinzand cantece patriotice ale românilor.

O tara se face cu oameni si carti spunea un autor brazilian pe care l-am citat. O tara isi poate dezvalui apoi felul de a fi in limbajul universal al muzicii. E adevarata si reciproca: o tara incepe sa moara sau sa fie uitata cand nu mai are melodii in care sa se recunoasca.

Ideea de a alege dintre cantecele populare intr-o tara un imn national este relativ noua. Cel mai vechi imn national este Het Wilhelmus, o balada care descrie faptele lui Wilhelm, Print de Orania, in prima faza a razboiului de 80 de ani care a dus la independenta Tarilor de Jos fata de Spania. Interesant este ca melodia este probabil de origine franceza si a fost folosita drept cantec mobilizator pentru catolicii din Chartres in timpul razboaielor religioase. Schimband versurile olandezii protestanti au folosit-o in lupta impotriva ultracatolicului Duce de Alba.

Versurile unui imn national, ei, da, aici e un punct sensibil. Spania nu-si gaseste de mai bine de 30 de ani cuvinte pentru imnul national. Noi am stricat in ultimii 20 de ani de comunism, prin versuri falsificate la comanda politica, doua « imnuri nationale » (in intelesul dat de Tudor Gheorghe): Pe-al nostru steag e scris unire si Trei culori, ambele compuse de Ciprian Porumbescu. E totusi o consolare: Hymni i flamurit, imnul national al Albaniei mentine vie amintirea geniului mobilizator al compozitorului bucovinean.

Cred ca, daca ar fi sa aleg, as alege ca in Danemarca, Norvegia, Suedia – imn national (cantat in toate imprejurarile solemne) + imn regal (cantat doar in prezenta Regelui sau a membrilor familiei regale). Imnul national pe care l-as alege ar fi Pe-al nostru steag e scris unire. Desi, pe de alta parte, Imnul Regal al României uneste bine, in cele 4 strofe, regele si patria; iar versurile sunt scrise de catre unul dintre parintii fondatori ai statului roman modern – Vasile Alecsandri.

Dar intr-o duminica dupa-amiaza in Bucuresti, as asculta iarasi si iarasi Avant de mourir, creatie a unui muzician nascut la Tulcea, descoperit la Conservatorul din Bucuresti de Leopold Auer si ajuns celebru la numai 17 ani la St. Petersburg, apoi in Germania, la Paris si in ambele Americi: Georges Boulanger (nume la nastere: Gheorghe Pantazi).

Oameni şi cărţi

· 6 commentaires ·

« Um país se faz com homens e com livros » (Monteiro Lobato)

« O ţară se face cu oameni si cărţi ».  Aveţi o definiţie mai bună?

Ce fel de oameni au gândit România? Ce cărţi au citit şi ce cărţi au scris? Ce cărţi le-au dat copiilor lor să citească?

La urma urmei, nu e obligatoriu să ai o ţară. Dar e obligatoriu să ai o memorie. Memoria lucrurilor văzute cu ochii şi cu ochii minţii. Larg deschişi pe paginile unor cărţi fundamentale.

O ţară se face cu oameni si cărţi? Si dacă nu, cum arată o ţară fără cărţi?

Jos pălăria!

· 1 commentaire ·

Pe 27 martie / 9 aprilie 1918. Basarabia s-a unit cu România.

Cu o Românie care tocmai semnase Pacea de la Bucuresti, prin care isi recunostea infrangerea militara in fata Puterilor Centrale. Bucurestii, capitala teoretica a tarii erau inca sub ocupatie; ofiterii bulgari isi luau cafeaua la Capsa.

Cu o Românie săracă, bolnavă de tifos si invinsă s-a unit Basarabia; nu la bine si-a reafirmat românitatea, ci la greu. Jos pălăria!

Si daca mai exista un loc in secolul XXI unde respectul adevarat fata de culorile nationale se manifesta fara rezerva, acel loc, iata, e tot Basarabia. Prima care s-a unit si ultima care se va despărti de România.

Oameni care au făcut România

· Laisser un commentaire ·

« Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoştinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. »

(din Proclamatia Regelui Ferdinand către ostaşii Armatei a II-a, 22 martie 1917; textul integral il gasiti pe un foarte interesant blog: Istorii regasite)