Étiquette : somn

Deştepţii şi stupizii


A fi deştept înseamna a fi treaz. În dicţionar acesta primul sens al cuvântului.

« Stupidus » înseamnă « amorţit, care nu reacţionează ». E din aceeeaşi familie cu stupor, care desemnează, în medicină, o formă de precomă.

Inteligent = treaz, alert. Stupid = amorţit, adormit. Axa principală a inteligenţei are de-a face cu reacţia adecvată la stimuli. Inteligenta este strâns legată de emoţii.

Inteligenţa emoţională nu e doar un alt cuvânt la modă. Dimpotrivă, clasicul IQ (coeficient de inteligenţă) e un concept de o utilitate supraevaluată. Studii de lungă durată, pe populaţii mari, au arătat că succesul în viaţă este foarte puţin corelat cu IQ-ul şi foarte mult corelat cu EQ-ul (coeficient de inteligenţă emoţională).

Deştepţii nu sunt cei care ştiu să rezolve « şi în somn » o problemă. Sunt cei care pot să-şi cunoască emoţiile, să le gestioneze, să le direcţioneze; sunt cei care pot să citească emotiile altora şi să construiască relaţii constructive cu ei.

Cei inteligenţi emoţional nu sunt niciodată stupizi (prin definiţie, sunt treji, deştepţi, nu « adormiţi »). Cei care au doar un IQ ridicat au mari şanse să fie « inteligenţi stupizi ». Cum zicea bunicul meu: « Unde e minte multă, e şi prostie! »

Somnul lui Adam


http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/df/Monreale_creation_Eva.jpg« Fecioara era trează atunci când a primit vestea fecundităţii sale. Acest lucru e important, dacă ne gândim că Iosif dormea în momentul în care i s-a revelat ceea ce urma să îndeplinească… Maria era trează, conştientă, ea nu dormea, ea era în aşteptarea lui Dumnezeu în numele umanităţii […] » (Françoise Dolto – Femininul)

Şi dacă ne gândim că şi Adam dormea când Dumnezeu a creat femeia…

24 de zile in Balcani (1): Loveci (Ловеч)


DSCF1733Initial mă gândisem să înnoptăm la Plevna. Apoi am impartit in mod egal kilometrii care ne despărteau de Adriatica si mi-a dat ca trebuie sa ne oprim undeva in Balcani (Stara Planina pe numele lor local).

Am vazut ca exista in Loveci un parc etnografic si m-am decis: vom sta intr-una dintre acele vile turistice cu utilitati moderne dar care pastreaza structura si (partial) mobilierul unei case mari traditionale (къща).

Aveam amintiri excelente despre cazari in locuri similare –  la Arbanasi, la Gabrovo, la Bojenţi (Боженци) -, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri cand am optat pentru un apartament cu terasa la hotelul familial Varosha.

DSCF1734A meritat. Ospitalitate desavarsita si o cina excelenta; pentru ca o multime de feluri de mancare apetisante au ramas neincercate va trebui sa revenim. Iar ca popas pe drumul spre Dalmatia sau Grecia l-am trecut cu nota 10 pe harta.

Am stat apoi pana tarziu pe terasa. Am dormit bine si am visat rândunici.

Până când somnul ne va despărţi


Când dorm, priveşte-mă bine,
Căci sufletul meu nu-i aici,
Ce vezi e parte din tine,
O parte din dor şi din frici.
Ce vezi e o parte din mine
Ce n-o voi şti niciodată,
Voal ce se rupe sau ţine
Sub ochii tăi care caută.
De caută părul de zână
Şi ochi cu murmur albastru,
Părul de aur e-n beznă
Şi-nchis e ochiul măiastru.
Poţi să mă ţii învelită
În priviri ce nu le voi şti?
Mă poţi iubi dezgolită
De vise ce nu le vei şti?

De ieri până azi


În aşteptarea primului client am ascultat, pentru a ieşi din amorţeală, We shall overcomeSub efectul cantecului mi s-a conturat in minte un portret bun de pus in galeria de Admiraţii.

Pentru că a fost aglomeraţie în trafic şi clientul nu a mai ajuns, am avut timp să pun acest portret pe hârtia virtuală sub titlul  Sir Robert al Brazdelor.

Următorul client avea o problemă de somn. La fel şi al patrulea. Aşa că am făcut şi refăcut desene cu serotonina şi adrenalina. Le-am trecut azi pe curat şi le găsiţi în bucata de stres nr. 9 – Somnul şi stresul.

În timpul plimbării (în pas vioi) de după masa de prânz, am găsit rima finală la Saga fără sfârşit; acum e un sonet, aşa că l-am rânduit în raftul cu sonete.

Seara fac fişe pentru Corp şi minte; am constatat că a trecut mai mult de un an de când am început Psihiatria 201 şi am pus contorul la 202, imediat după ce postasem episodul 12.

Azi dimineaţă m-am trezit târziu, cu un rând visat din Pessoa.

A nossa vida não tinha dentro. Éramos fora e outros.(Viața noastră nu a fost în interior. Eram în afară și alţii.)

Saga fără sfârşit


Prea des un om va trebui să moară/ Ca umbra lui un ceas să se zărească;/ În ora ceea pare să lipsească/ O undă mov discret corpusculară.//

Spaima în frică voind s-o topească/ În aer ardent vibrat de chitară,/ Vikingul rănit în Steaua Polară/ Somnul cu vise voia să-l găsească.//

Adormi în miezul nopţii lucioase/ Si vazu prin gheaţă, în râu scăpărând,/ Toţi peştii prinşi de la facerea lumii// Înşiraţi pe firul alb de mătase,/ Cu nadă-n cârlig pentru cine-i la rând/ În apa verde din spatele culmii ///