Étiquette : sonet

Saga fără sfârşit


Prea des un om va trebui să moară/ Ca umbra lui un ceas să se zărească;/ În ora ceea pare să lipsească/ O undă mov discret corpusculară.//

Spaima în frică voind s-o topească/ În aer ardent vibrat de chitară,/ Vikingul rănit în Steaua Polară/ Somnul cu vise voia să-l găsească.//

Adormi în miezul nopţii lucioase/ Si vazu prin gheaţă, în râu scăpărând,/ Toţi peştii prinşi de la facerea lumii// Înşiraţi pe firul alb de mătase,/ Cu nadă-n cârlig pentru cine-i la rând/ În apa verde din spatele culmii ///

Sonet nupțial


Trec dragostea, speranța și credința/ Mai sus de munții ce cap în cap se bat?/Sub coastă strigă femeie si bărbat/ La-mpreunarea lumii cu ființa.//

Somonii pacifici la praguri se zbat/ Să-și lase în apă dulce dorința./ Vor pune-n sferele roz și cheița/De aur ce-n vise să fie schimbat?

Pe  fața ascunsă a lunii de-argint/ Văd primul pătrar al Marii Albastre/ Cu ape grele de șoapte de noapte.// Picături mirosind a mov hiacint/ Cheamă lumina pe chipuri măiastre;/ Nisipu-i  miere pe trupuri de lapte.

Sonet gri in do minor


op.13, « Podul Minciunilor »

De când minciuna stă cu noi la masă/ Ne pare mult prea mică pâinea vieţii;/ Bem rodul viţei la hotarul ceţii/ Căutând uitarea grasă şi frumoasă//

Rar mulţumiţi de darurile sorţii/ Ne-mbălsămăm în vorbe de melasă/ Si fermentând începe să miroasă/ Al amăgirii hoit în faţa porţii.//

Ziua minţim abil cu voce tare/ Iar seara vrem să auzim în şoaptă/ Tot adevărul vechilor izvoare.// Dar gândurile trec zornăitore/ Pod peste vis ce duce către faptă;/ Pe apa dintre trestii trece-o boare…///

Alte sonete – aici

Sonet roşu în fa major


op.12, « Rosenau »

Se întrebau de-i roşeaţa nascută/ Cu lumea odată sau ‘nainte – / Cand roşul dormea în seva cu minte/ În scoarţa mărului vieţii-nvelită.//

E trandafirul lumină ce minte?/ Ori poate-i urzeala lumii ţesută/ În culori, ca să fie văzută/ Risipa iubirii pusă-n cuvinte?//

Răspuns lămurit n-au aflat/ Nici învăţaţi într-a rozei ştiinţă,/Nici cei ce spun că pământul nu-i plat.//

Dar când mă uit la conturul perlat/ Al petalelor aprinse-n fiinţă,/ Stiu că grădinarul pe-aici a umblat.///

Sonet galben in sol major


În oraşul meu ratez dimineaţa/ C-un ceas care sunăşi un sendviş cu zimţi/ Cald şi ostil, fără gust, îl presimţi/ Cu nemiros ce-abil sare greaţa.//

Îl înghiţi şi treci la spălatul pe dinţi,/ Placidă oglinda-ţi perie faţa/ Şi-ţi înfăşoară lumina în ceaţa/ De microunde şi cafele fierbinţi.//

Azi m-am deşteptat în visul de vară/ Cu soare proaspăt cuprins în privire/ Şi verde adânc în inima clară.// Timp moale muşc, din mijloc de ţară,/ Sub coajă de aur coaptă-n uimire/ Când cerul iarăşi aproape coboară.///

Sonet jubiliar


op. 10, « Dansând cu vara »

Încă mai zbori visându-ţi dimineaţa/Cu fructe pârguite-n voal de rouă?/ Sau vrei acum s-alergi sub lună nouă/ Pe iarba necosită din fâneaţă?//

Cuprins rotund cu braţele-amândouă/Înaltul miez al zilei te răsfaţă;/Tu iei cu stânga cupa cu dulceaţă,/ Cu dreapta-i mângâi tâmpla ca să plouă.//

Când curcubeul vine să se-ncline/Dinspre nadirul apelor măiastre,/Semn violet îţi lasă în retine://De pace şi iubire care ţine,/ De joacă roză pe câmpii albastre,/De revenire iar şi iar la tine.///

Sonet aniversar


Sunt dimineţi când totul veşnic pare/ Acelaşi chip în apa zilei vezi/ Greu trupul nu ţi-l simţi şi nu mai poţi să crezi/ Că glezna-ţi stă în unde schimbătoare.//

În scoarţă de stejar ai vrea să-ncrustezi/ Un semn de viaţă mustind de-ncântare?/ Sau poate vei lăsa clipa sa zboare/ Ca un fluture cu polen prin livezi?//

Minutul de-acum lasă-l să-noate/Ca peşte de aur plin de dorinţe/ Si scăldaţi-vă-n ocean împreună.//Mâine şi ieri sunt mereu prea departe/ Ca două haite de mari nefiinte/ Cronovore stârnite de clarul de lună.

Sonet verde în si bemol major


op. 8 « Noaptea muzeelor »

Şi dacă lumea-ncape într-o carte/ Pe care o citeşte în gând Dumnezeu?/ Să fie noaptea un vis în visul meu,/ Sau mor doar eu în ziua fără moarte?//

Ori poate-i viaţa o piesă-ntr-un muzeu/ De haine vechi şi amintiri uitate/ În labirint de timp făcut din fapte/ De Ariadnă-Minotaur-Tezeu?//

Firul e desfăcut, vremea aşteaptă/ Iubire, lupte, capete de zmeu,/ Speranţă crudă şi credinţă coaptă.// Mânca-voi bine, cere-voi în şoaptă/ Să fiu acum, să-ncep sa fiu mereu,/ Coborând sub tăcere o treaptă.///

Ultimele trei optimi


Ieri: George Bacovia – Octavian Paler

Azi: Ion Minulescu – Vasile Voiculescu

Mâine: Marin Sorescu – Magda Isanos

Tabloul complet al optimilor de finala – aici. Puteti continua sa votati pentru oricare dintre meciurile poetice până miercuri, 21 martie, ora 23:59.

Sonet ultramarin în re minor


op. 7 « Saudade »

Acolo cerul se termină oare?/ Şi aici pământul doarme sub apă?/ Iar când boii lui Apollo se-adapă,/ Marea Ocean se întoarce-n izvoare?//

Valuri domoale călcâiul mi-l sapă,/ Briza duce părul tău către soare/Şi mă-ntreb: a luminii splendoare/ N-ar fi grea fără tine şi stearpă?//

Timpul sărat al bărbaţilor singuri/ Îmi suflă prin gând dinspre Cap Bojador/ Şi amar dulce  îmi curge prin vene.// Iar Tejo din coasta mea în amurguri/ Te ia şi te pune alături ca dor,/ Ca fata din vis dansând printre gene.//