Étiquette : sonet

Sonet indigo în do major

· 5 commentaires ·

op. 5 « A.D. 2012 »

Aş vrea să vă urez doar vreme bună,/ Dar timpul alt stăpân ştiind că are,/ Eu vă trimit un gând c-un  strop de sare,/ Cât să păşim pe apa în furtună.//

Şi dacă vom avea şi-un pic de soare,/ Să-l împărţim cu Cei ce vin la cină;/ Ziua s-o avem frumoasa şi bună/ Şi noaptea timp câştigat de visare.//

Din tot ce mi-aş dori vă dau şi vouă:/ Suflet senin şi-o clipă fericire,/ Un mac şi ochiul ce îi dă culoare// Şi  dragostea cu braţele-amândouă,/ Dacă veţi fi la locul de-ntâlnire,/ Cu grijă s-o primiţi şi cu mirare.//

Sonet violet în mi minor

· Laisser un commentaire ·

op. 4 « Pontus Euxinus »

Sibilin vântu-mi aduce-n ureche/ Un descântec ce-ncet încep să-l deprind/ Unsprezece tonuri în taină cuprind/ Promisiune şi dor de pereche.//

Pentru tine aerul toamnei s-aprind,/ În cealaltă ureche-mi strigă Nike./ Să îţi ofer întreaga lume veche ?/ Sau poate vrei cai mov şi vorbe să-ţi prind ?//

Dar eu nu te iubesc, frumoasă doamnă/ Peste care dorm cuvintele toate;/ Chiar dacă buzele aproape ne ţin,// Când alintăm acelaşi vis sub geană/ Şi în tăcere ardem vechi păcate/ Să te fi iubit ar fi fost prea puţin.//

Sonet verde în re major

· 2 commentaires ·

op. 3 « Pont du Diable« 

E viaţa vis ? Şi dacă da, al cui ?/ Cum face dimineaţa să mă-ndrume,/ Mereu spre acelaşi bal de costume,/ După ce noaptea-mi în alt trup petrecui ?//

Un om din Dublin, Ulise pe nume,/ Se făcea că în limba de ô-l cunoscui,/ Şi chei de herald îmi dădu să descui / Un loc sub un pod la capăt de lume//  

Le-am întors joi la prânz şi vineri târziu,/ Deschizând doua ţări despărţite/ De apa ce-o treci c-un suflet de câine.// Râul şi puntea şi-un iaz străveziu,/ Doar în gând au fost vreodata trăite./ Restu-i tăcere curgând către mâine.//

Sonet albastru în do minor

· 2 commentaires ·

op. 2 « Semper fidelis »

Zi de Brumărel picată din Indii,/ Îmbrăcată uşor în aur albastru,/ Eşti timpul păstrat al visului nostru ,/ Cu gustul tău ipotetic de rodii?//

Sau ai ales şi-altădată un astru,/ Astăzi eliberat din cer şi din zodii,/ Să lumineze în miros de psalmodii,/ Altă iubire pe-un vas de-alabastru ?//

Atâta ştiu: că minunat de soare/ Am stat un timp care se-oprise-n sine/ Bondar captiv în stropi  de amintire.// Când ai venit, mişcare si culoare/ Ai pus în clipă şi-n bondar, iar mâine/ Avid era să intre-n povestire.

Sonet alb în sol major

· Laisser un commentaire ·

op. 1 – « Adeste fideles« 

De când ne-ai alungat, Ierusalime,/ Nu te-am uitat, dar nu ştim dreapta noastră./ Te-om mai vedea în lacrima albastră/ A timpului pierzând din înălţime ?//

Visez dinspre apus unda măiastră/ A râului Fison, care-i pătrime/ Din apa raiului. Din îngerime/ Un strop de-argint îmi bate la fereastră ?//

Deschide ochii să-l primeşti cu aur,/ Cu mere coapte, smirnă şi tămâie,/ Pe cel care-n  piaţă coboară şi-n mall// Aducând frunze de finic, nu laur,/ De ziua-lumină dulce-amăruie/ A naşterii albe ningând dinspre Pol.