op. 4 « Pontus Euxinus »

Sibilin vântu-mi aduce-n ureche/ Un descântec ce-ncet încep să-l deprind/ Unsprezece tonuri în taină cuprind/ Promisiune şi dor de pereche.//

Pentru tine aerul toamnei s-aprind,/ În cealaltă ureche-mi strigă Nike./ Să îţi ofer întreaga lume veche ?/ Sau poate vrei cai mov şi vorbe să-ţi prind ?//

Dar eu nu te iubesc, frumoasă doamnă/ Peste care dorm cuvintele toate;/ Chiar dacă buzele aproape ne ţin,// Când alintăm acelaşi vis sub geană/ Şi în tăcere ardem vechi păcate/ Să te fi iubit ar fi fost prea puţin.//