Étiquette : stress management

Cameleonul verde de primăvară


Am decis sa adaug si verde la cele 4 culori propuse de Peter Tyrer pentru cameleonul depresiv. Cameleonului verde i-am zis de primavara pentru ca se ascunde uneori sub asa-zisa « astenie de primavara ». Depresiile pe care le-am simbolizat prin cameleonul verde sunt cele in care nu iese in evidenta tristetea patologica (=dispozitie depresiva). Am scris mai mult despre măştile depresiei în Există depresii fără tristeţe?

Frica sau viața?


E traducerea titlului unui blog in portugheza (Vida ou Medo?) in care sunt multe comprimate de sanatate mintala. Iata un exemplu:

E unul dintre cercurile vicioase ale anxietatii:

inactivitate – vinovatie – panica – neajutorare – inactivitate.

Postarea originala (Que ciclo…) o gasiti aici.

Mi-a dat o idee de desen completat cu posibile iesiri (terapeutice) din acest ciclu.

Desenul l-am pus in mapa Bucati de stres  (Un cerc vicios al anxietatii). Il gasiti aici.

Tratamentul « verde » al depresiei


   Depresia a devenit intr-adevar o criza globala. Si nu pentru ca nu exista tratamente eficiente – exista, dar eficienta lor in lumea reala este mult diminuata printr-un zid de prejudecati si false solutii. Doar intre o treime si o jumatate dintre cei care sufera ajung sa foloseasca metode adecvate de abordare a depresiei.

   Exista psihoterapii eficiente, exista tratamente medicamentoase eficiente si exista metode de prevenire eficiente.

Unul dintre cele mai mari obstacole in calea revenirii este tocmai ideea ca depresia nu e o boala, ci o slabiciune de caracter. Cel care sufera nu spera sa poata fi ajutat cu intelegere, ci judecat sau, in cel mai bun caz, « incurajat » cu un « trebuie doar sa vrei ».

In brosura publicata cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii Mintale, cel mai bine scris material mi s-a perut cel intitulat « Cum poti ajuta un cunoscut care sufera de depresie ».  Sunt punctate 5 moduri in care pot contribui la revenirea din depresie a unei persoane apropiate:

  • înţelegerea depresiei
  • sprijinirea persoanei suferinde pentru a urma un tratament eficient
  • recunoasterea semnelor de alarma pentru riscul de suicid
  • ajutor pentru activitatile de zi cu zi
  • sustinere pentru mentinerea unui program de activitati al persoanei afectate

(traducerea integrala a fisei Helping Someone You Know With Depression o gasiti aici)

Se vorbeste mult (si uneori pe buna dreptate) despre nocivitatea medicamentelor sau despre ineficienta psihoterapiilor. Dar mai nocive si mai generatoare de ineficienta sunt prejudecatile de negare a bolii,  de judecare si marginalizare a persoanelor suferinde, de refuz al ajutorului (cu motivul « doar tu poti si trebuie sa-ti rezolvi singur problemele).

Daca vrem o abordare mai naturala, mai « verde », a depresiei, putem incepe de aici: sa invatam sa-i ajutam cu adevarat pe cei care sufera. Si cum sansa de a avea cel putin un episod depresiv de-a lungul vietii este de circa 17%, cel putin una dintre persoanele apropiate va avea nevoie de ajutor.

Luna dovleacului


A început să se simtă frigul. A început să scadă lumina zilei. În cabinet intra tot mai des depresiile de toamnă.

E timpul să reactivez în creierul meu faţa luminoasă şi caldă a toamnei, aceea care o poţi vedea prin ochii şi gura şi nasul  unui dovleac  în care pui o lumânare.

Cum nu mai pot ieşi cu dovleacul pe uliţă, am soluţia intensificării maxime a amintirii prin miros (şi la om creierul olfactiv este strâns legat de zonele memoriei de lungă durată). Pun, aşadar, un dovleac la cuptor.

Mai întâi o sa fie mirosul de coaja arsă, înţepându-te cu o nelinişte: dacă şi mirosul catifelat al dovleacului copt s-a rătăcit în labirintul memoriilor infidele şi nu va veni azi?

Când scriu acest rând am deja în creier doze sănătoase de endorfine, dopamină şi serotonină, secretate ca urmare a contactului cu o radiaţie electromagnetică luminoasa cu lungimea de undă de 580 de nanometri, asociată cu o radiaţie calorică (similară celei pe care o simţi când îţi apropii faţa de ferestruicile unui dovleac după ce a luminat un ceas sau două) şi, mai ales, cu o concentraţie potrivită de molecule odorante, care stimulează cilii olfactivi ai piramidei nazale (înfiptă în cerul de toamnă bogată al copilariei).

Întamplător sau nu, dovleacul este şi o hrană excelentă pentru creier, conţinând cantităţi semnificative de vitamine B, magneziu şi zaharuri optim dozate. Figurează chiar în capul unei liste cu exemple de meniuri antidepresive, publicată de o organizatie care a compilat evidenţe ştiintifice în legatură cu valoarea terapeutică a alimentelor în tulburările depresive şi anxioase; lista de meniuri face parte dintr-o serie de documente publicate în cadrul proiectului Feeding Minds.

Nu uitaţi însă că la fel de important e şi cum mâncăm, nu numai ce mâncăm. Iar dovleacul merită mai mult decât cinci minute de ingestie grăbită dintr-o placintă. Merită cel puţin două-trei după-amiezi de duminică, în care să îl grijeşti, să stai un ceas în raza mirosului venind din cuptor şi să-ţi laşi mintea să se liniştească printre lucrurile cu adevărat importante.

Stresul în figuri


In timpul sedintelor de consiliere pentru gestionarea stresului desenez adesea figuri care sa sustina explicatiile. M-am gandit sa-mi pun o oarecare ordine in aceste desene publicandu-le aici.

Sophie de Roumanie


Situl breton al Principesei Sofia a României – aici. L-am descoperit cu placere în pauza de prânz, dupa o semnalare pe Diana Mandache’s Weblog ~ Royal History.

Dupa amiaza am avut cea de-a doua intalnire din cadrul atelierului « Ajutor pentru revenire » . Am vorbit despre gestionarea crizelor, despre prognosticul pe termen lung, despre gestionarea medicatiei si despre durata tratamentului.

Protagonista are 310 ani


Am primit printr-un noroc o invitatie la ultimul concert din cadrul celui de-al V-lea turneu national al viorii Stradivarius Elder-Voicu. Alexandru Tomescu a pus in valoare această pasională divă tricentenară, intr-un spectacol intitulat « Obsesii », in care secvente de teatru nonverbal acompaniază 6 sonate pentru vioară de Eugène Ysaÿe.

Ziua de 12 iunie 2012 a avut pentru mine o seară bună si frumoasă.

Azi am descoperit si niste clipuri de popularizare a viorii Stradivarius; au un aer vioi si imi permit sa vi le semnalez aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici

Râsul si surâsul


Rânjetul unor animale este un semnal semiagresiv, purtand mesajul: « Vezi ce dinti am ? Nu vreau sa fiu nevoit sa-i folosesc. Si mai am vreo doua – trei surprize pentru tine, asa ca nu sunt ingrijorat. E mai bine pentru amandoi sa nu ne batem. »

Oamenii au un muschi pe care nici un alt animal  nu il are – ridicatorul unghiului (coltului) gurii. Si pot astfel sa zâmbeasca. Mesajul devine unul din gama asertiv-colaborativa: « Sunt linistit, am incredere in mine, ma simt bine, privesc lumea cu incredere, inclusiv pe tine. Daca si tu imi zambesti, iti voi spune cateva dintre trucurile mele si ma astept ca si tu sa faci la fel. » Surâsul are legatura cu secretia de dopamina in lobul frontal al creierului (circuitul de recompensa).

Râsul, in schimb, este un semnal de dispozitie ludica si e comun omului si animalelor sociale. Râsul stimuleaza secretia de endorfine (morfinele produse de creierul nostru, pentru filtrarea durerii, avand deci un rol reparator al perturbarilor produse de stress).

Producerea umorului are legatura cu dopamina, cu recompensa  si  cu surâsul, iar receptionarea umorului cu endorfinele, cu repararea efectelor stresului si cu râsul.

Statistic, barbatii sunt producatorii majoritari de umor, iar femeile bemeficiarii principali ai umorului. Statistic, rad mai mult persoanele care vorbesc mai mult. Statistic, barbatii vorbesc mai putin, râd mai putin si traiesc mai putin.

Sǎptǎmâna creierului


Fundatia ESTUAR – Centrul Social Sector 1

va invita la o serie de evenimente in cadrul

Brain Awareness Week

12-17 martie 2012

14 martie 2012 – Workshopul “Durerea si creierul emotional”

Moderator: Dan Ghenea, psihiatru

Teme abordate: Care este rolul durerii? Exista durerea numai in creierul meu? Cum pot schimba modul in care percep durerea? Ce metode de management al durerii exista in prezent?

Programul complet aici