Étiquette : suflet

[Nemuritori de rând]


Stateam cu un prieten de o ora la o prajitura. Am vrut sa spun literalmente « prieten de o ora » – ne cunoscusem cu o ora in urma si ne simteam deja prieteni. In asa fel incat nu mi s-a parut deplasat cand el a spus (cu referire la pozitia lui agnostica): « Pentru voi, credinciosii, e mai simplu, stiti ca urmeaza ceva… » Nu mai stiu exact ce i-am spus atunci. Dar gandul meu era, atunci ca si acum, ca la pachet cu asigurarea ca viata nu se termina aici vine un risc urias: calitatea vietii fara sfarsit depinde de aceasta foarte scurta  trecere pe pamânt.

Azi am descoperit un nume pentru aceasta stare de trecere, in care nu stim inca verdictul final: nemuritori de rând. Mi-a venit acest gand de la titlul unui blog. Nu stiu la ce s-a gandit autoarea atunci cand si-a ales ca pseudonim Nemuritoarea de rând, dar ii multumesc pentru postarile bine alese, care stimuleaza si gândirea si simtirea.

Iata cateva exemple:

Nu ne place deloc cand ceilalti nu ne indeplinesc asteptarile si traim ca si cum ni s-ar cuveni orice ne dorim. Cand oamenii ne sprijina, noi consideram ca meritam, in mod firesc, eforturile lor, traind ca si cum am fi indreptatiti sa beneficiem de un astfel de efort. (Naikan I)

Halucinatia stiintei o miniconferinta stimulanta despre stiinta actuala ca sistem de credinte

Femeia adevarată e femeia pe care vrei să o strângi de mână pe stradă, femeia lângă care vrei să și dormi, nu doar să te culci, este femeia aia cu care diminețile friguroase ți se par calde, femeia cu care vrei să stai toată ziua în pat, doar să o vezi acolo, cu tine…doar voi, voi doi. (Femeie refugiu)

Palimpsest


Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. Iar Simon-Petru stătea şi se încălzea. Deci i-au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepădat şi a zis: Nu sunt. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia. Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.

[Cheltuitori de suflet]


Prin epuizare – se vinde,/ Trudind pentru alta chemare;/ Saraceste prin lene,/ Ca apa, ce stand doar, se pierde si moare;/ Se agita prin afecte,/ Ca valurile starnite de mare.//

Cheltuitori de suflet,/ Cand ne trezim risipiti,/ La cine cersim indurare?///

(Diana Amza – Risipa, pe blogul creeazalumea)

Uitarea, iertarea, vindecarea


Uitarea şlefuieşte memoria. Memoria ziditoare e ţinerea în minte a binelui.  Răul nu există în afara memoriei noastre.

Amintirea răului umple mintea cu nefiinţă. Iertarea nu e deplină decât împreună cu uitarea răului; iertăm deplin doar atunci când putem lăsa răul să se întoarcă în nefiinţa sa esenţială. Şi ne vindecăm astfel de nefiinţă, de acea spumă de nimicuri care ocupă locul binelui.

Dar cum să uiţi?

Făcând lucruri  pe care ai fi bucuros să le accepţi ca dar. Oricum ai primit totul în dar. Aşadar…

Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea.

Uitaţi forma negativă Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Să ne concentrăm pe ce putem face, nu pe ce să nu facem.

Iertaţi şi veţi fi iertaţi.

E plina vorba noastră de mă aştept să. Să nu aşteptăm să facă lumea primul pas. Mi-a plăcut foarte mult o vorbă a Reginei Ana: « Lumea nu îmi datorează nimic. Dar nici eu ei ».  Sa dăm lumii în dar ceea ce am primit în dar. A da, a iubi, a ierta sunt actele care mă afirmă ca persoană. Iertând mă iert. Şi uit răul ca să am loc destul pentru a ţine minte binele. Tot binele care mi s-a făcut. Binele care m-a făcut.

Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.

Vedem răul în ceilalţi pentru că ne măsurăm pe noi înşine cu o măsură prea uşoară. Ne e frică de presupusa uşurătate a fiinţei noastre şi facem faptele fricii. Frica ţine minte răul, vede peste tot răul, anticipează răul.

Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.

Dar dacă pomul bun se teme că e rău şi nu mai face roade pentru că s-a umplut de frică în loc de sevă?

Visul


« Poate că visele sunt amintirile sufletului despre corp »                (José Saramago – Evanghelia după Isus Cristos)

Un palestinian în deşert


Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?  Sau  ce  ar  putea  să  dea  omul,  în  schimb,  pentru sufletul său? (Evanghelia după Marcu)

« Cu ce va pot ajuta? » – « Nu stiu cum, dar trebuie sa pot continua … e foarte important sa rezist anul ăsta »

Insomnii. Oboseală. Lipsă de motivatie. Neliniste. Neatentie. Nervozitate. Atacuri de panică. Medicina promite sa rezolve aceste probleme pentru ca persoana respectiva sa functioneze mai bine. Si chiar se tine de cuvant, pana la un punct.  Dar tocmai succesul in rezolvarea unor « simptome » creeaza capcana solutiilor rapide si neproblematice.

« Vreti sa stiti mai multe despre cauzele acestor dureri? » – « Sincer, nu ma intereseaza decat sa nu le mai simt… daca spuneti ca exista medicamente care functioneaza… »

Fara intrebari. Fara problematizari. The show must go on.

Gandeam aceste lucruri dupa o saptamana incarcata de solicitari RCfD (rezolvare rapida -completa – fara durere). Vineri seara am dat peste un articol al lui Jon Jureidini, in Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, intitulat Explanations and unexplanations: Restoring meaning to psychiatry (Explicatii si neexplicatii: restaurarea sensului in psihiatrie).

Jon Jureidini este format in psihiatria copilului si adolescentului, fiind profesor la Universitatea din Adelaide, Australia. Este de origine palestiniana si este avocatul unei schimbari a sistemului de ingrijiri de sanatate mintala pentru copii si adolescenti.

Doua lucruri mi-au atras atentia pentru ca formuleaza foarte clar idei pe care incerc sa le impartasesc persoanelor care vin sa-mi ceara ajutor medical:

1. Emotiile negative nu sunt in mod necesar boli, iar sanatatea nu inseamna lipsa disconfortului. O viata buna nu inseamna fericire continua; o viata buna este compatibila cu momente de nefericire, angoasa, durere.

2. Combinatia optima de ingrijiri pe care o poate oferi psihiatrul include: a. o buna relatie terapeutica; b. ajutor pentru usurarea suferintei; c. sprijinirea intelegerii de sine; d. ajutor pentru restaurarea functionarii

Doar restaurarea functionarii nu ajuta la cresterea ca persoana. Poate ca ajuta la cucerirea lumii (inclusiv a propriului creier, ca simplu obiect). Dar la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul ?

Armonia lumii


« Nu e lucru pe care sa vreau sa-l aflu si sa tânjesc sa-l cunosc cu mai mare nerabdare decat pe acesta: Îl pot gasi si in mine pe Dumnezeu, pe care aproape ca-l pot atinge cu mâna atunci când privesc universul ? » (Johannes Kepler, citat de Owen Gingerich in Universul lui Dumnezeu)

« Pătratul timpului de revoluție este proporțional cu puterea a treia a distanței medii dintre o planetă și soare »  (Johannes Kepler, Harmonices mundi, 1619)

« Slavă lui, armoniei celeste si tie, suflete al meu, slavă Domnului Creatorului tău, atat cat voi mai trăi, pentru acele lucruri fata de care suntem cu totul ignoranti si pentru cele despre care stim numai foarte putin, căci cele mai multe sunt dincolo de ele » (Johannes Kepler, Harmonices mundi, 1619)