Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? (Evanghelia după Marcu)
« Cu ce va pot ajuta? » – « Nu stiu cum, dar trebuie sa pot continua … e foarte important sa rezist anul ăsta »
Insomnii. Oboseală. Lipsă de motivatie. Neliniste. Neatentie. Nervozitate. Atacuri de panică. Medicina promite sa rezolve aceste probleme pentru ca persoana respectiva sa functioneze mai bine. Si chiar se tine de cuvant, pana la un punct. Dar tocmai succesul in rezolvarea unor « simptome » creeaza capcana solutiilor rapide si neproblematice.
« Vreti sa stiti mai multe despre cauzele acestor dureri? » – « Sincer, nu ma intereseaza decat sa nu le mai simt… daca spuneti ca exista medicamente care functioneaza… »
Fara intrebari. Fara problematizari. The show must go on.
Gandeam aceste lucruri dupa o saptamana incarcata de solicitari RCfD (rezolvare rapida -completa – fara durere). Vineri seara am dat peste un articol al lui Jon Jureidini, in Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, intitulat Explanations and unexplanations: Restoring meaning to psychiatry (Explicatii si neexplicatii: restaurarea sensului in psihiatrie).
Jon Jureidini este format in psihiatria copilului si adolescentului, fiind profesor la Universitatea din Adelaide, Australia. Este de origine palestiniana si este avocatul unei schimbari a sistemului de ingrijiri de sanatate mintala pentru copii si adolescenti.
Doua lucruri mi-au atras atentia pentru ca formuleaza foarte clar idei pe care incerc sa le impartasesc persoanelor care vin sa-mi ceara ajutor medical:
1. Emotiile negative nu sunt in mod necesar boli, iar sanatatea nu inseamna lipsa disconfortului. O viata buna nu inseamna fericire continua; o viata buna este compatibila cu momente de nefericire, angoasa, durere.
2. Combinatia optima de ingrijiri pe care o poate oferi psihiatrul include: a. o buna relatie terapeutica; b. ajutor pentru usurarea suferintei; c. sprijinirea intelegerii de sine; d. ajutor pentru restaurarea functionarii
Doar restaurarea functionarii nu ajuta la cresterea ca persoana. Poate ca ajuta la cucerirea lumii (inclusiv a propriului creier, ca simplu obiect). Dar la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul ?
DAN GHENEA 
Cum raspunde un medic psihiatru daca un pacient solicita/doreste consiliere, dar refuza categoric medicatia?
1. Onorez cererea de ajutor a clientului.
2. Informez asupra optiunilor terapeutice, inclusiv medicatia.
3. Ma informez, fara a fi intruziv, care sunt fricile persoanei respective in legatura cu medicatia.
4. Lamuresc, daca mi se permite, unele aspecte in legatura cu dezavantajele posibile si beneficiile probabile ale medicatiei, in anumite situatii.
5. Recomand oricum consiliere, cu sau fara medicatie
In cazul unui infarct sufletesc, tare mi-e teama ca medicamentele nu au nicio valoare. Multumesc pentru raspuns.
Niciun, nicio, nimic, tot – cuvinte carora am invatat sa nu le dau prea mare credit. Oricum, tin sa subliniez ca punctul 1 din raspunsul meu este esential – sa fiu la dispozitia omului care imi cere ajutorul in toate felurile pe care el le considera folositoare si acceptabile.
Cum defineste un medic psihiatru »a-ti pierde sufletul » ?
Ca orice alt om, banuiesc. Desi numele specialitatii inseamna literalmente « vindecarea sufletului », nu cred ca psihiatrii stiu mai multe despre suflet. Au insa ocazia de a incerca sa ajute oameni care simt ca le scapa printre degete acel ceva care ne face oameni. Sansa pe care o pot rata daca reduc totul la o dezordine chimica in creier.
Sper sa mai vorbim despre acest subiect .
Multumesc pentru acest prim raspuns .
Da, aveţi dreptate în privinţa generalizărilor. Uneori uit că sunt de aceeaşi parere.
Apreciez foarte mult felul în care înţelegeţi să vă faceţi meseria.