Cuvintele noastre nu pot crea universul, ci doar mici cocioabe şi fapte foarte neînsemnate. Sunt însă o mulţime de oameni care nu pot face niciodată nimic cu vorbele lor. Alţii fac numai lucruri negative cu vorbele lor, numai strică ce au făcut alţii. (Arsenie Boca … Continuer la lecture de Gând de duminică (4)
Nebunul nu e omul care şi-a pierdut raţiunea. Nebunul e omul care a pierdut totul în afară de raţiune. (G.K. Chesterton) Discutăm tot mai mult despre detalii, în artă, în politică, în literatură. Opinia cuiva despre tramvaie contează; opinia lui despre Botticelli contează; opinia lui … Continuer la lecture de Uzul raţiunii
Sa presupunem ca mintea este un produs al creierului. Un produs care apare de la o anumita complexitate a conexiunilor intre neuroni. De cate conexiuni e nevoie pentru a aparea mintea?
Melcul Aplysia californica are doar 32 de neuroni. Si totusi poate invata si poate tine minte.
Chiar si mintea simpla a melcului Aplysia e produsul unui creier format dintr-o infinitate de puncte. Un creier tridimensional format dintr-o infinitate de plane bidimensionale, fierare format dintr-o infinitate de drepte unidimensionale, fiecare formata dintr-o infinitate de puncte adimensionale.
Si iata cum din nimic (punctul fara dimensiuni) poate lua nastere orice corp pe care mintea l-ar putea concepe. A, stati putin, am spus mintea? Da, asa am spus. Pentru ca e nevoie de o minte care sa poata concepe nimicul (punctul) care genereaza o dreapta, care genereaza un plan, care genereaza un spatiu, care se curbeaza in timp generand universul care produce viata, care produce minte.
Creierul fiind, se pare, un suport material necesar pentru ca mintea sa ruleze programul numit constiinta de sine.
Totul pornind de la un punct. Care nu exista decat decat ca produs al mintii. Big-Bangul nu e despre masa si energie. E despre punctul de convergenta al legilor universului.
Cea mai veche: « Divinitatea, pentru că ea este nenăscută »
Cel mai frumos: « Universul, pentru că el este opera divinităţii »
Cel mai mare: « Spaţiul, pentru că el le cuprinde pe toate »
Cel mai iute: « Spiritul, pentru că el aleargă pretutindeni »
Cea mai tare: « Necesitatea, pentru că ea domneşte peste toate »
Cel mai înţelept: « Timpul, pentru că el descoperă toate »
Cel mai greu : « A se cunoaşte pe sine »
Cel mai uşor: « A da sfat altuia »
(după Diogenes Laertios – Despre vieţile şi doctrinele filosofilor; exista ca e-book gratuit)
« Nu e lucru pe care sa vreau sa-l aflu si sa tânjesc sa-l cunosc cu mai mare nerabdare decat pe acesta: Îl pot gasi si in mine pe Dumnezeu, pe care aproape ca-l pot atinge cu mâna atunci când privesc universul ? » (Johannes Kepler, citat de Owen Gingerich in Universul lui Dumnezeu)
« Pătratul timpului de revoluție este proporțional cu puterea a treia a distanței medii dintre o planetă și soare » (Johannes Kepler, Harmonices mundi, 1619)
« Slavă lui, armoniei celeste si tie, suflete al meu, slavă Domnului Creatorului tău, atat cat voi mai trăi, pentru acele lucruri fata de care suntem cu totul ignoranti si pentru cele despre care stim numai foarte putin, căci cele mai multe sunt dincolo de ele » (Johannes Kepler, Harmonices mundi, 1619)
DAN GHENEA 