« Fiinţa umană nu este un lucru printre altele; lucrurile se determină unele pe altele, în vreme ce omul se autodetermină. Ceea ce el devine – în limitele înzestrării sale şi ale mediului în care se află – este ceea ce el a făcut din sine însuşi. În lagărele de concentrare, de pildă, în aceste laboratoare vii, în acest loc al încercărilor, am văzut şi mărturisim că unii dintre tovarăşii noştri s-au comportat asemenea porcilor, în vreme ce alţii s-au purtat ca sfinţii. Omul poartă în sine ambele potenţialităţi; pe care dintre acestea o actualizează depinde de deciziile sale, iar nu de condiţiile în care se găseşte. […] În cele din urmă, omul este acea fiinţă care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz! Dar el este deopotrivă si fiinţa care a intrat în aceste camere de gazare cu capul sus, cu rugăciunea Tatăl nostru sau Shema Israel pe buzele sale. » (Viktor E. Frankl – Psihiatria reumanizată)
Étiquette : vina
Rușinea, autoritatea și alți « demoni »
« Rușinea este unul dintre principalii factori care afectează reziliența. În Mourir de dire. La honte (Odile Jacob, 2010), neuropsihiatrul și etologul Boris Cyrulnik exploreaza aceasta emotie combinând anecdote personale, perspective psihanalitice și descoperiri neurobiologice. Rușinea poate sa ne tortureze, dar fără ea nu suntem umani … Rușinea este puterea pe care o dau privirii celuilalt. »[continuarea interviului – aici; cartea a fost tradusa si in română sub titlul Mai bine mor decât să spun, traducere de Valentin Protopopescu, ed. Trei, București 2012]
Am citit cateva dintre ultimele interventii in spatiul public ale lui Boris Cyrulnik (unul dintre specialistii luminati a caror parere o caut in cazul unor dileme moral-stiintifice) incitat de o traducere a unui interviu pe tema autoritatii parentale, publicata pe blogul http://alobebe.wordpress.com/. O puteti citi aici , aici si aici.
Frica sau viața?
E traducerea titlului unui blog in portugheza (Vida ou Medo?) in care sunt multe comprimate de sanatate mintala. Iata un exemplu:
E unul dintre cercurile vicioase ale anxietatii:
inactivitate – vinovatie – panica – neajutorare – inactivitate.
Postarea originala (Que ciclo…) o gasiti aici.
Mi-a dat o idee de desen completat cu posibile iesiri (terapeutice) din acest ciclu.
Desenul l-am pus in mapa Bucati de stres (Un cerc vicios al anxietatii). Il gasiti aici.
Întreabă despre viitor
De ce mi se intamplă asta ? De ce tocmai acum? De ce tocmai mie? – Întrebări care duc doar la răspunsuri care pot fi asaltate în clipa următoare cu alte deceuri. Şi copiii de 3 ani ştiu asta.
Cine e vinovat? Cine are dreptate? – Întrebari care adâncesc problema, nu lărgesc aria soluţiilor.
Ce se întâmplă? Ce pot schimba eu? Cine mă poate ajuta? – Întrebări care generează viitor.
DAN GHENEA 