Étiquette : vise

Nu foc, ci fum gros


de Nathan Metaxes

E un vis. Un drum. Un om pe drum.

În dreapta viran, în stânga panouri  înalte.

Niciun trotuar.

Omul merge pe stânga, lipit de panouri.

E periculos, dar îl înspăimântă mai mult

pustiul din dreapta.

De după panouri, undeva la două blocuri în faţă,

iese un fum negricios.

La început firav, apoi în rotocoale cărnoase,

apoi negru şi greu ca o păcură a văzduhului.

Se târăşte ca un boa constrictor,

numai pe stânga.

Nu se mai vede bine, dar pare că o maşină

în viteză

va străbate din clipă în clipă fumul şi omul.

Omul încearcă să treacă strada, dar

picioarele nu îl ascultă

– cum se întâmplă adesea în vise –

şi ştie că nu are timp, dar totuşi încearcă

să se târască

Iar maşina nu ajunge încă

deşi e în viteza maximă…

Omul se trezeşte gândind

Poate că asta e iadul: eternitatea absenţei, timpul în care

nu te ajunge nimic, nici macar cu viteza luminii.

Timpul ca un fum negru şi gros

care umple totul

cu Nimic.

Zburător


Ieri noapte într-un vis uşor am zburat
Aproape de dor şi-n pace cu mine
Lin adia un sărut dinspre tine
Stârnind printre piersici un aer mirat.

Roit-am apoi cu şase albine
Şi regina lor un inel ţi-a furat
Pe deget lăsând să se vadă curat
Cercul dorinţei nescurse în vine.

Se însoreau sub ale noastre tâmple
Insule verzi din noaptea boreală
Plutind alene spre vreun ecuator.
Şi toate se grăbeau să se întâmple
În ultimul minut de toropeală
Pe dulci nisipuri de ceas deşteptător.

24 de zile in Balcani (1): Loveci (Ловеч)


DSCF1733Initial mă gândisem să înnoptăm la Plevna. Apoi am impartit in mod egal kilometrii care ne despărteau de Adriatica si mi-a dat ca trebuie sa ne oprim undeva in Balcani (Stara Planina pe numele lor local).

Am vazut ca exista in Loveci un parc etnografic si m-am decis: vom sta intr-una dintre acele vile turistice cu utilitati moderne dar care pastreaza structura si (partial) mobilierul unei case mari traditionale (къща).

Aveam amintiri excelente despre cazari in locuri similare –  la Arbanasi, la Gabrovo, la Bojenţi (Боженци) -, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri cand am optat pentru un apartament cu terasa la hotelul familial Varosha.

DSCF1734A meritat. Ospitalitate desavarsita si o cina excelenta; pentru ca o multime de feluri de mancare apetisante au ramas neincercate va trebui sa revenim. Iar ca popas pe drumul spre Dalmatia sau Grecia l-am trecut cu nota 10 pe harta.

Am stat apoi pana tarziu pe terasa. Am dormit bine si am visat rândunici.