Un cunoscut psihiatru vienez a publicat recent un articol intitulat « Psihiatrii – o specie în pericol ? » în care se întreabă dacă psihiatria va apuca sfârşitul celui de-al treilea secol de existenţă (cronologia adoptată de autor coincide cu cea pe care o prezint în serialul Psihiatria 201); nu lipsesc argumente foarte pertinente pentru o criza a psihiatriei. Unele dintre ele însă pot fi aplicate în mod egal medicinei în general. O problemă reală este variabilitatea mare a teoriilor psihiatrice. « Întreabă 3 psihiatri şi vei primi 4 raspunsuri » e o formulare plastică a a acestui gen de problemă. Însă din ce în ce mai des mi se întâmplă să aud şi « am fost la cinci doctori şi mi-au spus că nu am nimic ». Chiar şi în statistici şi-a facut loc o rubrică din ce în ce mai consistentă de « simptome fără o explicaţie medicală suficientă ». Vor ramâne aşa până când vom accepta reunirea minţii şi a corpului. Când vom accepta că nu există o separaţie netă între ceea ce ar fi, chipurile, « doar în capul meu » şi ceea ce se petrece în corpul meu.
Reîntoarcerea psihiatriei în curentul principal al unei practici medicale redevenite umaniste e şansa salvarii ambelor specii. Ar fi şi o reîntoarcere la origini: Reil, cel care a propus prima programă a unei facultăţi moderne de medicină, în 1810, credea ca medicii cei mai buni trebuie sa aibă solide cunostinţe de psihiatrie.
DAN GHENEA 
Un link si o referenta nu ar strica 😛
tocmai il editam; acum e si linkul cu articolul full text
Daca se poate, am trei intrebari:
1. Apeleaza romanii la psihologi/psihiatri?
2. Medicii psihiatri romani pun accentul pe medicatie, chiar si acolo unde ar fi suficienta o psihoterapie cognitiv-comportamentala, de exemplu?
3. Cum reusiti sa va detasati de profesie dupa ce inchideti usa biroului? Mi se pare extrem de dificil, daca nu imposibil.
Va multumesc.
1. Unii romani, din ce in ce mai multi, apeleaza la servicii psihologice sau psihiatrice; reticenta exista si in alte tari, nu luati de bun stereotipul ca fiecare american are shrinkul lui.
2. Nu imi permit sa raspund pentru colegii mei; in ceea ce ma priveste, informez clientul asupra indicatiilor si limitelor medicatiei, respectiv psihoterapiilor.
3. Sunt prezent in prezent. Si in birou si in afara biroului. Asta nu inseamna ca nu pot pleca uneori din cabinet cu 1-2 lectii invatate sau cu 1-2 teme pentru acasa.
De acord cu trei psihiatri, patru diagnostice.
Cei mai buni doctori sunt cei care cred in puterea empatiei.