Rondelul florilor de luna

Flori de lună ce s-agaţă / Schimbă apa în brocart; / Printre frunze prinde viaţă / Câte-un cântec de Mozart //

Spre Saint-Cloud, ce doarme-n faţă, / Val de val se duce spart; / Flori de lună ce s-agaţă / Schimbă apa în brocart. //

Peste-a Senei verde faţă / Dulci şi lungi fiori se-mpart, / Şi de ţărmi ce se răsfaţă, / Când corăbii de despart, / Flori de lună se agaţă. ///

Alexandru Macedonski. Poet. Simbolist, deci mânuitor de imagini. Simboliştii au stimulat mintea să ceară tot mai multe imagini. Poezia a devenit şi picturală şi muzicală. Si, aparent, mai accesibilă decat artele plastice nonfigurative sau muzica dodecafonică. A pierdut favorurile publicului atunci când a apărut hiperoferta de imagini; oamenii se duceau să-şi ia doza săptămânală la cinematograf, apoi puteau să stea acasa pentru doza zilnică la televizor, iar acum sunt continuu perfuzaţi cu produse multimedia.

Încerc să-mi imaginez cât timp ar dura pe ecran rondelul lui Macedonski. Într-un film gen « Anul trecut la Marienbad » ar fi repetat de două – trei ori şi poate ar prinde chiar genericul; in total vreo 2 minute. Intr-un film « romantic » de azi – o secvenţă de maxim 20 de secunde, iar Mozartul ar fi aproape sigur « Eine kleine Nachtmusik » (că doar e vorba despre noapte !).