Cămila perfectă


Patru învăţaţi calatoreau prin deşert cu o caravană. Seara stăteau în jurul focului şi povesteau. Toţi erau plini de admiraţie faţă de cămile. Le admirau puterea şi găseau că răbdarea lor umilă e aproape de neînţeles. « Haideţi să scriem despre acest animal sau să desenăm ceva care să laude şi să onoreze cămila » – spuse unul dintre ei. Spunând aceste cuvinte, luă un sul de pergament şi intră într-un cort luminat de o lampă cu ulei. După câteva minute, ieşi şi îşi arătă opera celor trei prieteni ai săi. Desenase o camilă care tocmai se ridicase din poziţia de odihnă. Cămila era atât de bine desenată, că ai fi putut crede că era vie. Următorul bărbat intră apoi în cort şi ieşi curând. Aducea o scurtă descriere a foloaselor pe care cămilele le aduc caravanei. Al treilea scrise un poem încântător. Al patrulea intră în cele din urmă în cort şi le interzise celorlalţi să îl deranjeze. Câteva ore mai târziu, focul se stinsese şi ceilalţi dormeau deja. Dar din cortul slab luminat mai venea încă zgomotul penelului scrijelind. A doua zi îl aşteptară la fel de zadarnic. La fel şi în ziua a treia şi a patra. Aidoma stâncilor care se închiseseră în urma lui Aladin, cortul îl ascundea pe cel de-al patrulea învăţat. În sfârşit, în ziua a cincea, intrarea cortului se deschise şi cel mai silitor dintre silitori ieşi afară, mort de oboseală, cu ochii încercănaţi şi obrajii slăbiţi. Bărbia îi era încadrată de o barbă aspră. Cu paşi osteniţi şi o faţă de parcă ar fi mâncat lămâi verzi, se apropie de ceilalţi. Aruncă obosit pe covor un mănunchi de pergamente. Pe exteriorul primului sul scrisese cu litere mari: CĂMILA  PERFECTĂ  SAU  CUM  AR  TREBUI  SĂ FIE  O  CĂMILĂ…

(în Nossrat Peseschkian – Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie)

10 réflexions sur “Cămila perfectă

  1. Pline de talc povestile orientale, cred ca am citit de 3 ori cartea si mereu am descoperit alte intelesuri. Multe dintre ele au fost transmise din generatii in generatii poate aratand ca sufletul are aceeasi poveste.Stiti de ce v-ati oprit tocmai la aceasta poveste? Mie imi place cea cu inteleptul care nu vroia sa fie profet.
    Si eu in blogosfera :)http://alyosa.wordpress.com/

  2. Primii trei ( care orice sunt, dar nu invatati 🙂 ) au esuat in a intelege omul, esenta lui, in a se intelege. Prin superficialitate.
    Al patrulea a inteles ca omul nu se poate cunoaste decat prin mediatie istovitoare intre peretii insingurati ai trupului si ai mintii. Trecand peste aparente, peste invelisul exterior inselator, a inteles ca omul nu are cum sa fie liber, implinit, ROTUND, in stadiul de camila ( camila = produs al societatii, al prejudecatilor, al regulilor, al spaimelor, al neindraznelii de a zbura, al supunerii, al ALTORA). si ca mai are de parcurs trepte pana la desavarsire. A inteles, insa, ca cei mai multi aleg sa ramana toata viata la stadiul acesta, de camila. De aceea, iesind din cort, chipul lui nu este luminos, ci obosit si catranit.
    Asa am interpretat-o eu. Sper ca nu bat campii… 🙂

    1. E ceva ce nu pricep, cum ar zice detectivul Colombo: al patrulea a scris despre cum trebuie sa fie o camila; nu cumva a ratat complet subiectul? Nu au fost mai mai aproape de adevar cei care au descris ce vad (mai superficial sau mai profund?)

      1. Eu cred ca e vorba despre cu totul alta poveste; cei trei asa zisi intelepti sunt superficiali in aprecierea lor; ei nu vad in sine decat facilul, simbolistica lui fiind una dintre cele mai usoare cai de a aprecia. Cel de-al patrulea insa, in incercarea de a gasi esenta, gaseste defapt in totalitatea lor calitatile pe care ar trebui sa le detina perfectiunea.
        Si oamenii sunt perfecti. Daca ii privesti in ansamblu sau daca vrei sa ii lauzi ( asa cum a pornit povestea… ). Dar daca ai vrea sa descrii omul perfect, probabil ca s-ar compendiul  » cum ar trebui sa fie un om ca sa fie perfect ».
        Nu stiu insa cui ar folosi perfectiunea unei fiinte. Pentru ca in imperfectiune sta unicitatea, diversitatea si desigur farmecul vietii. Optimistic vorbind.

      2. Chiar e superficial un pictor care surprinde esenta miscarii in cateva minute? Sau un poet care in scurt timp scrie un poem incantator despre …rabdare?

  3. Adevarul nu e unul. Cunoasterea de sine nu o capeti prin altii, urmand indreptarul unuia sau altuia, ci prin introspectie. Poate, neintelegand asta, si ultimul a dat gres. Poate parabola ne spune ca nu suntem nici corp , nici minte, nici fiinta perfecta, ci altceva…Ce anume? Fiecare are o viata pentru a afla…

    1. Pe mine m-au pus pe ganduri cuvintele CUM AR TREBUI SĂ FIE O CĂMILĂ; se pare deci ca scrisese un tratat nu despre frumusetea camilei vechi ci despre FORMAREA CAMILEI NOI. La orele de invatamant politic se vorbea despre « crearea omului nou » – experiment care a reusit partial si se pot vedea si azi consecintele (pentru ca, sub o alta forma, aceleasi idei au schimbat radical si omul occidental – cam dupa tiparul din Brave New World de Huxley)

  4. Primii trei invatati sunt ok.Al patrulea ma scoate din fire cu firoscosenia lui .In incercarea de a arata perfectiunea camilei n-a ajuns sa fie fericit, asa se pare.Poate ca uneori e bine sa nu complicam lucrurile.

    1. Da, cred e bine sa ne putem bucura de lucruri asa cum sunt si sa putem admira multele minuni pe langa care adesea trecem. Nu mai exista minuni atunci cand nu mai exista ochi sa le vada. Cand ne inchidem in cort si nu ne lasam deranjati de incredibila multime a stelelor, de insuportabila fragilitate a fiintei, sau de frumusetea austera a mersului unei camile.

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l’aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s