Civilizat = sedentar


Am fost mai întâi nomazi. Vânători sau culegători, oricum alergam toată ziua după hrană. Bine, poate nu chiar toată ziua; pentru că aveam nişte unelte şi arme care ne mai economiseau ceva timp şi efort, mai stăteam în jurul focului şi născoceam poveşti sau mai desenam o turmă de bizoni pe pereţii pesterii.  

Fiziologia umană nu s-a mai schimbat de prin epoca pietrei şlefuite. Centrii foamei şi saţietăţii sunt corelaţi cu ritmul activitate – relaxare; pentru creierul nostru, activitate înseamnă încă efort fizic (aţi observat că şi azi ne încordăm – inutil –  muşchii atunci când ne concentrăm?); în consecinţă vom mânca atât cât i-ar fi trebuit unui vânător de foci. Ce se întâmplă cu excesul de calorii ? Este depozitat, fireşte, pentru că o să vină vremuri în care hrana va fi puţină, îşi spune creierul nostru neolitic.

Soluţii? Azi am aplicat soluţia lui Cato cel Batrân : 2 mile (romane; circa 1480 m fiecare) de mers dupa fiecare masă. Merită să repet experienţa.

 

12 réflexions sur “Civilizat = sedentar

  1. Felicitari! Sa o tineti tot asa! 🙂 Nu atat sa incepi este greu cat sa ramai consecvent. Daca am intelege cu adevarat beneficiile pe care ni le aduce sportul ( sanatate, eliberare de stres, minte limpede, corp frumos, tarie de caracter, incredere in propria persoana, satisfactie ) consecventa ar veni de la sine.
    Chiar doream sa va intreb: de ce, stiind care sunt regulile de viata sanatoasa, nu le respectam? Psihologic vorbind, de ce credem ca noua nu ni se poate intampla ceva rau, ca putem continua cu proastele obicieiuri, ca suntem plamaditi din alt aluat si ocoliti prin urmare de boli? De ce nu vrem sa devenim constienti si responsabili in privinta sanatatii noastre si amanam la infinit schimbarea? Este bine stiut ca 80% dintre boli se datoreaza tocmai acestui stil de viata defectuos.

    1. Exista in fiecare dintre noi, incepand din copilarie, o secventa de gandire magica de tipul « sunt o persoana speciala »; e normal ca universul copilului sa fie autocentrat . O parte din efortul de maturizare consta tocmai in a recumoaste ca lumea are centrul pretutindeni si marginea nicaieri. Si ca , desi pot sa reusesc o multime de lucruri cu totul speciale, nu se mai acorda de mult diplome de semizei, ca pe vremea (fara timp) lui Heracles; chiar daca « cineva acolo sus ma iubeste », regulile mi se aplica si mie.

  2. Din cate observ eu, nu prea sunt multi adulti pe lume, ci mai mult copii care se joaca de-a adultii. Si apoi, pana la acel cineva de sus care ne iubeste, eu cred ca noi nu stim sa ne iubim. Cum poate, de exemplu, afirma un fumator, cunoscand riscurile la care se expune, ca se pretuieste pe el insusi?

    1. Nu, nu m-a deranjat. Raspunsul monosilabic era cerut de structura intrebarii (=intrebare inchisa, adica o intrebare la care se poate raspunde doar cu da sau nu)

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s