op. 3 « Pont du Diable« 

E viaţa vis ? Şi dacă da, al cui ?/ Cum face dimineaţa să mă-ndrume,/ Mereu spre acelaşi bal de costume,/ După ce noaptea-mi în alt trup petrecui ?//

Un om din Dublin, Ulise pe nume,/ Se făcea că în limba de ô-l cunoscui,/ Şi chei de herald îmi dădu să descui / Un loc sub un pod la capăt de lume//  

Le-am întors joi la prânz şi vineri târziu,/ Deschizând doua ţări despărţite/ De apa ce-o treci c-un suflet de câine.// Râul şi puntea şi-un iaz străveziu,/ Doar în gând au fost vreodata trăite./ Restu-i tăcere curgând către mâine.//