Un experiment celebru, facut de Norman Schwarz si Gerald Clore in urma cu aproape 30 de ani, arata ca « oamenii cauta explicatii impersonale pentru starile emotionale neplacute atunci cand asemenea explicatii sunt disponibile ».
Experimentul este de o simplitate clasica.
Oamenii sunt sunati pentru a raspunde la un set de intrebari despre calitatea vietii lor, fie intr-o zi insorita, fie intr-o zi cu ploaie. Se constata ca persoanele intervievate in zilele ploioase au un scor de satisfactie mai mic, in medie, decat cele care raspund la intrebari cand straluceste soarele primaverii.
Pana aici, experimentul asta e apa de ploaie, veti spune. Dar partea frumoasa abia urmeaza.
In runda urmatoare, prima intrebare devine: « Cum e vremea azi? » (experimentatorul pretinde ca suna din alt oras). Rezultatele nu se schimba in zilele insorite, insa scorurile de satisfactie cresc in grupul intervievat in zilele ploioase (pentru ca oamenii gasesc o explicatie a starilor emotionale negative; consecutiv, media scorurilor lor de multumire cu viata pe care o duc egaleaza media din grupul « insorit »)
Se pare ca oamenii tind sa considere fericirea ca « starea normala », iar emotiile neplacute ca « deviatii ». Suntem, de altfel, « dotati » psihologic pentru a le corecta adesea « din condei » – suntem multumiti cand putem da vina pe ploaie.
DAN GHENEA 
Mă bucur să vă descopăr blogul.
Am crezut mereu că e un acquis evoluționar: să fim foarte sensibili la lucrurile rele, și insensibili (sau mult mai puțin sensibili la lucrurile bune). La urma urmelor, nu-mi petrec timpul gândidu-mă la mâna mea dreaptă, dar, dacă mi-aș pierde-o, m-aș gândi tot timpul.
Părem să apreciem arta născută din suferință și tumult. Arta născută din fericire e considerată minoră. Eu cred că lucrurile ar trebui să stea invers, însă eu nu sunt un crititc.
Multumesc pentru aprecieri.
Va astept cu placere oricand.
E un paradox , dar inainte de-a citi ce-ati scris, n-as fi zis ca-i asa. Chiar asa e .
Dar oare e bine sa dam vina pe ploaie ?
Ar fi bine sa nu abuzam de « a da vina pe… ».
Cu atata indarjire fugim de starile noastre negative ( cine le-o fi numit asa oare caci ele te ajuta sa te cunosti si sa cresti? ) de parca nu ar fi si ele tot o parte din noi…Ca sa reusim sa le constientizam, sa le dam nume ( ati observat ca de multe ori nici macar nu stim sa definim starea de spirt care ne incearca?), e nevoie insa de singuratate, iar de ea fugim mai abitir ca dracu’ de tamaie…
Ninge nemteste afara. Si nu mi-e frica sa stau de vorba cu mine…