« Pe vremea când nu te aveam/ Iubeam Natura aşa cum pe Cristos îl iubeşte liniştitul călugăr … / Iar acum iubesc Natura/ Ca un călugăr liniştit pe Fecioara Maria./ Cu religiozitate, în felul meu, ca şi înainte,/ Dar cumva mai emoţionat, mai apropiat./ Văd mai bine şi râurile când merg împreună cu tine/ Pe câmpuri până la malul râurilor;/ Întins alături de tine privind spre nori/ Îi văd mai bine … / Tu nu mi-ai luat Natura … / Tu nu mi-ai schimbat Natura … / Tu ai adus Natura aproape de mine,/ Fiindcă tu exişti o văd şi pe ea mai bine, însă aceeaşi,/ Fiindcă tu mă iubeşti, o iubesc în acelaşi fel, dar mai mult,/ Fiindcă tu mă alegi pe mine pentru a te avea şi a te iubi,/ Ochii mei au fixat-o mai îndelung întârziind/ Asupra tuturor lucrurilor.//

Nu regret ceea ce am fost altădată/ Fiindcă mai sunt şi acum tot aşa./ Regret doar că altădată nu te iubeam./// » (Alberto Caeiro – Păstorul îndrăgostit (I), traducere din limba portugheză de Dinu Flămând)

Numele complet al zilei care tocmai a trecut, asa cum a fost adoptat de Adunarea Generala ONU in 1977, este Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. Prima tara care a declarat ziua de 8 martie zi de sarbatoare a fost Uniunea Sovietica, urmata, desigur, de tarile din fostul lagar comunist. Doar 14 tari din Uniunea Europeana sarbatoresc Ziua Femeii pe 8 martie, 7 dintre ele fiind foste tari comuniste (România, Bulgaria, Ungaria, Letonia, Polonia, Slovacia si Slovenia), alte cinci – Suedia, Danemarca, Finlanda, Grecia si Portugalia – fiind conduse in majoritatea timpului de partide afiliate Internationalei Socialiste.

Am sentimente ambivalente fata de 8 martie. I-am simtit artificialitatea in copilarie. Dar ma bucur daca intr-adevar ne putem gandi intr-o zi impreuna, cu iubire, la frumoasele noastre doamne si la bunele noastre mame. Eu as alege ca ziua aceea sa fie in fiecare zi.