But we have been to the Pole and we shall die like gentlemen. I regret only for the women we leave behind.
Robert Falcon Scott
Pe 29 martie 1912 se incheie jurnalul si viata lui Scott, al doilea om care a ajuns la Polul Sud, la 34 de zile dupa norvegianul Roald Amundsen.
Polul Sud e doar un punct imaginar. Merită sa mori pentru a face umbră unui punct imaginar?

Daca nu pentru un vis, atunci pentru ce merita sa mori?
E o intrebare buna. Stiti cateva bucatele de raspuns?
Poate fi orice: o altă persoană, ţara natală, libertatea, demnitatea, onoarea. Orice fară de care degeaba te-ar colinda ulterior moartea, te-ar gasi deja neînsufleţit.
Poti sa ramai viu si fara sa cuceresti inutilul. In cazul dat, Scott avea ce face pe acasa. Baiatul lui avea 2 ani cand a plecat in nefericita expeditie antarctica.
Cred ca merita . Problema e sa fii in stare .
« Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos ». Ce folos (material sau spiritual) imi aduce cucerirea Polului Sud?
Bine . Care ar trebui sa fie morala ?
Se pare ca niciuna. In suta de ani care a trecut de la moartea sa, Scott a fost portretizat de diversi biografi cam asa: in primii 50 de ani erou, in urmatorii 30 ca prost organizator, in ultimii 20 din nou ca erou.
Mi-a placut cum au comentat Ramona si Sofia .
Sa-nteleg ca ne pierdem vremea vorbind despre Scott ?