Oameni şi cărţi


« Um país se faz com homens e com livros » (Monteiro Lobato)

« O ţară se face cu oameni si cărţi ».  Aveţi o definiţie mai bună?

Ce fel de oameni au gândit România? Ce cărţi au citit şi ce cărţi au scris? Ce cărţi le-au dat copiilor lor să citească?

La urma urmei, nu e obligatoriu să ai o ţară. Dar e obligatoriu să ai o memorie. Memoria lucrurilor văzute cu ochii şi cu ochii minţii. Larg deschişi pe paginile unor cărţi fundamentale.

O ţară se face cu oameni si cărţi? Si dacă nu, cum arată o ţară fără cărţi?

6 réflexions sur “Oameni şi cărţi

  1. Un caracter adevărat nu se plămadeşte cu multă carte. Degeaba are o ţară mulţi oameni citiţi, dacă îi lipsesc oamenii de caracter.

    1. Exista civilizatii care se bazeaza pe o singura carte. Nu am spus « multe carti ». Dar fara carte nu se poate. Mai devreme sau mai tarziu, un grup care nu are macar o carte de capatai va fi asimilat de cei care au carte.
      Oameni si carti sunt doua conditii care trebuie sa se indeplineasca simultan. Cartea nu garanteaza caracterul, dar un om de caracter nu va transmite genetic trasaturi de caracter – va trebui sa-si educe copiii. O va putea face dupa o lege nescrisa, dar legea nescrisa are doua mari dezavantaje: nu se intinde dincolo de granitele unei mici comunitati (« cate bordeie – atatea obiceie ») si se spulbera usor in vremuri de restriste.
      Oamenii de caracter lipsesc atunci cand educatia a fost neglijata sau dispretuita mai mult de doua generatii.
      Am cazut de acord ca un caracter nu se plamadeste cu « multe carti ». Putem fi de acord si ca un caracter are nevoie de multa (si buna) educatie?

      1. Putem fi de acord, desigur. Educaţia este foarte importantă, dar nu garantează sănătatea caracterului.
        Care sunt, în opinia dumneavoastră, cărţile fundamentale ale românilor?

      2. Sa incepem cu oamenii carora eu le-as spune parintii fondatori ai Romaniei. Lista mea scurta cuprinde 7 nume: Gheorghe Sincai, Gheorghe Lazar, Ion Heliade Radulescu, Nicolae Balcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Ion Creanga.

  2. E atat de vast subiectul , incat n-as sti de unde sa incep .Cartea , uneori , tine loc si de hrana . Am o mare admiratie pentru oamenii carora le plac cartile , pentru oamenii care citesc cu folos .
    Si Ramona zice bine ce zice , pe de alta parte .
    Stie cineva cum arata o tara fara carti ?!

Répondre à Ramona Annuler la réponse.