Mois : juillet 2012

81 de placeri politice


Da, ii inteleg pe cei care vor sta acasa la referendum. Le place:

să ia un dos de palmă în freză. nu, nici în plex şi nici în faţă cu pumnul, jur!/ să fie minţiţi în 5 minute/ să se dea cu barca, după scufundarea flotei/ să le fie dorită atâta sănătate câtă încape într-un cancer/ să li se facă majorităţi şi guverne personale/ să li se arate tasta 3/ să le intre-n cap că 80=170!/ să supravieţuiască în junglă fiindcă ăsta “nu mai e stat social”/ să rămînă cu gura căscata la arestările televizate/ să înveţe să toarne whiskey peste gheaţă…

Lista completa a lui Flavius o gasiti aici. Excelenta memorie! Ramane sa vedem daca memoria si refuzul minciunii mai au vreo valoare politica.

Mozaic de 14 iulie


Azi nu voi scrie despre Căderea Bastiliei. Dacă as fi in Bucuresti, poate as scrie despre strada cu acest nume, care izvoraste din Piata Romană şi ajunge sa se verse in acelasi ambuteiaj de pe Iancu de Hunedoara ca si strada Roma. Căderea Bastiliei duce de la Roma la Roma (ca toate drumurile, de altfel!), la fel cum Quatorze Juillet duce (cu multe hopuri, ca si strada bucuresteana) de la « L’État, c’est Moi » la « Moi Président de la République« .

Dar in aceasta frumoasa dimineata de iulie, cu tropot de cai la fereastra, dar si cu o conexiune la internet de buna calitate, am aflat ca se face un veac si jumatate de cand Gustav Klimt a fost adus, pentru 56 de ani, in lumea in care acum stam noi, pentru o vreme.

Avem in portbagaj o umbrela pe care este imprimata o imagine avand ca motiv « Sărutul » de Klimt. Suvenir vienez drag Cristinei. Aproape ca a fost nevoie sa o folosim cand ne-am plimbat, acum doua zile, in Parcul Bruckental din Avrig. Imaginea alaturata da o idee despre asemanarea de stil cu Belvedere (acolo unde este expus « Sărutul »). Diferenta uriasa e data de lipsa de grija pentru aceasta bijuterie baroca, mic Belvedere transilvan.

O vreme, ruinele au farmecul lor. Apoi va creste peste ele iarba, ca peste casele trecute printr-un veac de singuratate.

Trebuie să accepţi victoria


« O veche războinică o învaţă pe o novice că totul se joacă înainte de contact […] Înainte de încleştare, există deja în mod necesar unul care a hotărât să învingă şi unul care consimte să fie învins […] Un singur sfat: trebuie să accepţi victoria. Totul este în cap. Trebuie să accepţi victoria şi atunci nimic nu-ţi rezistă. » (Bernard Werber – Les Fourmis)

Sonet gri in do minor


op.13, « Podul Minciunilor »

De când minciuna stă cu noi la masă/ Ne pare mult prea mică pâinea vieţii;/ Bem rodul viţei la hotarul ceţii/ Căutând uitarea grasă şi frumoasă//

Rar mulţumiţi de darurile sorţii/ Ne-mbălsămăm în vorbe de melasă/ Si fermentând începe să miroasă/ Al amăgirii hoit în faţa porţii.//

Ziua minţim abil cu voce tare/ Iar seara vrem să auzim în şoaptă/ Tot adevărul vechilor izvoare.// Dar gândurile trec zornăitore/ Pod peste vis ce duce către faptă;/ Pe apa dintre trestii trece-o boare…///

Alte sonete – aici

Porunca a noua: sa minti ceva mai putin


Trebuie spus de la bun inceput ca porunca a noua nu spune de-a dreptul « Sa nu minti! » (asa cum este scris explicit « Sa nu furi! » in porunca a opta, sau « Sa nu ucizi! », in cea de-a sasea). Formularea e mult mai elaborata: « Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! ». Sunt aici trei elemente fundamentale: adevarul (a marturisi inseamna a da marturie despre un adevar presupus obiectiv), dreptatea (non stramb=drept) si  misterioasa notiune « aproapele tau ».

Ne-am luat permis pentru minciuna mai intai prin intrebarea « Cine e aproapele meu? », raspunzand arbitrar prin separarea de unii congeneri din specia homo sapiens – ei au devenit ba « caini », ba « suboameni », ba « viermi », ba « pleava ». Despre ei puteam spune orice.

In epoca in care corectitudinea politica nu mai tolereaza etichetari discriminatorii, s-a ajuns totusi la o proliferare fara precedent a minciunii impotriva « celuilalt ». E uimitor cum minciuna politica generalizata a ajuns sa fie considerata « răul cel mai mic ».

Ar fi uimitor, daca nu am baga de seama ca minciuna a ajuns sa fie in insasi urzeala societatilor noastre consumeriste. De la vanzarea de inutilitati pana la crearea de nevoi artificiale, de la cosmetizarea CV-urilor pana la proliferarea competentelor dobandite in trei zile, de la PR la « marketing politic ».

Suntem dispusi sa mintim ceva mai putin? Am putea incepe prin incercarea de a nu ne minti.

In logică falsul implică orice. Doar adevarul izvoraste mereu adevar. Doar adevarul ne face liberi. Si sa nu intrebati « Ce este adevarul? ». Adevarul este acolo unde simti dreptatea si fratia (frumoasa aceasta deviza pasoptista!); asa cum scrie, in latina, pe frontispiciul vechii universitati din Utrecht: « Pune, Doamne, in inima noastra soarele dreptatii! »

Doar adevarul ne face liberi


Sa recapitulam:

  • In 1990 a fost ales un presedinte care a felicitat minerii pentru restabilirea « linistii »
  • In 2000 am fost pusi sa alegem intre « comunistul luminat » si un autointitulat  nationalist,  megaloman pana la delir.
  • In 2004 am fost in situatia sa alegem tot intre doi comunisti, unul insa jurandu-se ca s-a facut democrat si ca va dovedi asta punand tepe in Piata Victoriei.
  • In 2009, alte masti, aceeasi piesa.

Se vorbeste mult in zilele acestea de profilul moral al demnitarilor. Va pun o intrebare simpla: puteti numi un Presedinte al Romaniei care nu a mintit? Eu cred ca nu. Si nu va amagiti: asa cum merg lucrurile, vom avea de facut alegeri din ce in ce mai absurde la capatul unor campanii prezidentiale incarcate de minciuna, impostura si coruptie.

De ce sa continuam sa alegem presedinti? Presedintii s-au dovedit a fi doar sefi de clan.

De ce sa continuam sa ne mintim? Republica se dovedeste corupta pana in maduva oaselor. Si cauza acestei coruptii este minciuna care sta la baza acestei organizari de stat. Singurul stat românesc viabil a fost Regatul. Restul e rodul ocupatiei sovietice – fizica doar ceva mai mult de un deceniu, mentala pana in zilele noastre.

Si chiar de ati mosteni republicanismul direct de la pasoptisti, intr-o situatie politica similara celei de azi, pasoptistii au sustinut fara ezitare printul strain si monarhia constitutionala, la mai putin de 20 de ani dupa zilele Guvernului Provizoriu republican de la 1848.

Revenind la timpul nostru, va mai pun o intrebare simpla: v-a mintit vreodata Regele României?

Povesti de trezit copiii


Marţi, 3  iulie 2012, în Sala Regilor a Palatului Elisabeta, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare a înmânat diplomele laureaţilor concursului internaţional « Basmele Reginei Maria », ediţia 2012.

Concursul este un proiect desfăşurat anual, din 2006, la iniţiativa Palatul Copiilor   Craiova şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj  în parteneriat Colegiul Naţional „ Fraţii   Buzeşti”şi Colegiul Naţional ”Carol I, şi se află sub Înaltul Patronaj al Principesei Moştenitoare şi al Principelui Radu.

Mai multe poze frumoase de la acest eveniment pe http://www.princeradublog.ro

10 secunde pentru eroii Revolutiei Americane


Cam atat le-a alocat ambasadorul american la Bucuresti, intr-un discurs care in care a reusit sa formuleze un fel de respingere a preambulului Declaratiei de Independenta a Statelor Unite ale Americii, un fel de aparare a presedintilor mai sacri decat regii. Zice cam asa:

”Este un lucru foarte serios de a îndepărta un demnitar de rang înalt ales de popor din funcţia sa, dar acest lucru se poate întâmpla, iar în anumite circumstanţe chiar ar trebui să se întâmple. Şi în SUA avem un proces legat de asta, au fost trei încercări serioase de a face acest lucru, dar niciuna nu a reuşit. »

Iar Declaratia suna asa:

« We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the pursuit of Happiness.—That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed,—That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it[…] »

Declaratia a dus la rasturnarea un rege. Cu presedintii se pare ca e mai greu.