Pentru ca e criză (un mic manual ritmat pentru domnite – aici), dar mai ales pentru a evita shoppingul compulsiv (am pus un articol despre boala cumparaturilor aici), cadoul meu de Moş Nicolae (ca tot sunt aproape moş şi Nicolae) e din cuvinte si vi l-am pus in doua ghete – aici si aici.
DAN GHENEA 
La mulți ani! Vă mulțumesc pentru toată frumusețea pe care o revărsați pe acest blog.
Cadourile mele în acest an: o poveste scrisă de mine pentru această zi și o melodie care sper să vă placă.
Se trezise cu noaptea în cap, încă dinainte să se crape de ziuă. Își lipi nasul cârn de geamul aburit și așteptă până se ivi soarele de dincolo de casa tușii Marioara. Își mâncă pe fugă felia de pâine cu magiun, pregatită de cu seară de soră-sa mai mare, își trase pe el un pulover scămos și haina roasă la mâneci și, cu sufletul în gât, o porni grăbit, tropa tropa, pe drumul pietruit de țară. Frigul dimineții mușca din obrajii lui ca dintr-un măr tare și, când trecu pe lânga casa lui nea’ Gica primaru’, își aminti că-și uitase iar manușile și fularul acasă, langă sobă. Las’ că ajung degrabă la moșu’, își zise în gând și grăbi pasul, tropa tropa, pe lângă ulucii plini de promoroacă ai caselor.
Soarele se ițise pe cer și zâmbea strâmb din spatele unor nori lânoși și încruntați. În fața unei case prăpădite, cu acoperișul pe jumătate dărmat, un bătrân cu căciula trasă bine până deasupra ochilor, măsura absent drumul, molfăind de zor o coajă veche de pâine. Îl zărise pe copil și inima îi tresări de bucurie. Îi era drag prichindelul asta, cu ochii lui mari care îți intrau, parcă, până în prăselele sufletului. Maică-sa se prăpădise de boală pe când el avea doar câteva luni, iar detaică-su nu se mai stia mare lucru. Rămasese baiatul în grija soră-sii, o fată cuminte, care îl iubea ca pe ochii din cap. “Ia, ce veste poveste, te aduce pe aici, măi, nazdravanule, în creierii dimineții?” întrebă bătrânul. “Te văz cam înghețat, ia de poftește în casă să mi te încălzești un țâr”. Copilul zâmbi larg și îl urmă pe sub via uscată, tropa tropa. Om mic langa om mare.
Două ceasuri stătură în povești. Și încă ce povești mai știa bătrânul, cu războaie negre și ierni cumplite, cu galopuri nebune pe murgi sălbatici și nopți albe de pază la vite, să le apere de lupi și de hoți aprigi. Se luminau ochii moșului când povestea, amintirile erau averea lui cea mai de preț. Nu prea avea cui să le depene și aducerile-aminte îl dureau, parcă, zagazuite așa, în adâncuri. Copilului îi era drag să îl asculte, dar, mai mult și mai mult, îi era dragă luminița aceea din ochii bătrânului și felul în care își îndrepta dârz spatele când venea vorba de tinerețile lui.
L-a lasat zâmbind și înseninat, ca un cer de vară după o furtună. Îi dăduse două mere roșii și acum mușca cu poftă dintr-unul, îndreptându-se, tropa tropa, spre marginea satului. Om mic sub cer mare. Bătu în poartă și țața Florica veni să-i deschidă, târșâindu-și piciorul beteag pe trotuarul ros de vreme. Venise să îl vadă pe Vasilică, baiatul orb al Floricăi, prietenul lui bun. Ședea cu el câteva ceasuri aproape zilnic și îi citea și recitea povești dintr-o carte cu coperți lucioase, cu zâne și lumi nemaivăzute, cu balauri obraznici și vrăjitoare șirete. Vasilică își lipea obrazul de mușamaua verde a mesei și lăsa, zâmbind, în urmă intunericul ochilor în căutarea mărului fermecat sau a zânei cu părul de aur. Maică-sa nu avea vreme de povești, muncea cu ziua pe unde putea, să aibă ce le pune pe masă copiilor și cu ce-i trimite la școală.
A ajuns acasa pe înserat, cu nasul roșu de frig, tropa tropa.Om mic în lume mare. În casă mirosea a mere coapte. Soră-sa îl sărută pe frunte și îi întinse o farfurie cu lapte cald. Era ajunul de Moș Nicolae. Primise în dar două zâmbete…
Am impresia ca naratorul stie si povestile care se spun si se citesc in povestioara asta…
Se prea poate să le știe…
Alese cadourile pe care le-ați pus în ghete! Baieții de la Taxi sunt geniali! Mulțumesc.
Este bine că le știe sau ba?
Daca le scrie, s-ar putea sa bata spre foarte bine. Presimt ceva intre Gogol si Ana Blandiana.
Ramona, povestile tale sunt la fel de frumoase precum versurile tale! Multumesc pentru link.
La multi ani, domnule doctor!
Bine-ai revenit , Ramona ! Ne era dor de tine .
Si mie-mi plac povestile 🙂
Cui oare nu-i plac poveștile, Gabi? Hrană pentru suflet…
Ei, te-a vizitat moșu’ anul ăsta? 🙂
Nu-mi vine sa cred , dar , Daaaa…
Super truper! Mă bucur pentru tine. 🙂
Ce ziceți de un pic de amuzament? Iată un autentic regulament de cuplu 🙂 :
FEMEIA face regulile.
Acestea pot fi oricând modificate, fără avertisment …de către FEMEIE.
Niciun BĂRBAT nu poate ști toate regulile.
Dacă FEMEIA crede că BĂRBATUL ar putea intui toate regulile, trebuie să le schimbe total sau măcar parțial.
FEMEIA nu greșește.
Dacă FEMEIA a greșit, totusi, e din cauza unei neînțelegeri de care este responsabil BĂRBATUL.
BĂRBATUL trebuie să se scuze imediat pentru orice vină, reală sau nu.
FEMEIA poate oricând să se răzgândească.
BĂRBATUL nu se poate răzgândi fără acordul scris al FEMEII.
FEMEIA e gata atunci cand…e gata.
BĂRBATUL trebuie să fie gata la timp întotdeauna.
FEMEIA poate fi enervată sau suparată în orice moment.
BĂRBATUL trebuie să rămână calm în orice situație, excepție făcând cazul când FEMEIA îl vrea supărat sau nervos.
FEMEIA sub nici o formă nu îl va lasa pe BĂRBAT să știe când îl vrea suparat și nervos și când îl vrea calm.
BĂRBATUL trebuie să citească gânduri în orice situație.
Orice încercare a bărbatului de a discuta regulile poate duce la rănire gravă.
Pare autentic
De amuzament e bun !
L-ai aplicat , cumva ?! :-)…avand in vedere autenticitatea …
Am dat peste el întâmplător, pe net. Le-am mai aplicat pe unele și am rămas cu ața mămăligii, așa că am întors foaia… 🙂
Da`ata o tii de amintire , banuiesc ?
Unii rămân cu ața și nu învață nimic, eu, ca norocu’, am țintit spre mămăliga schimbării… 🙂 Deh, drum anevoios, mă mai împiedic…
Bag seama ca mai ai resurse pentru a te redresa si mai ai de dat si la altii , asa ca , te vad in roz 🙂
« Ziua intai a saptamanii. Ziua in care te definesti ca persoana. Nu ziua in care evadezi. Nu ziua in care uiti de tine. » – Dan Ghenea
Eu aleg sa ma definesc duminica ca cetatean. Merg la vot. De ce? Pentru ca imi place somnul impacat. 🙂 Voi?
Asta e, trebuie sa intreb: cand am scris ce e pus intre ghilimele? Suna bine.
Intocmai cum v-a raspuns Gabi. Si da, suna foarte bine.
Multumesc pentru apreciere.
Hmmm… »Ca cetatean » este sau ba cacofonie?
Mai intrebi ?! Cei de pe acest blog cred ca au invatat lectia cu votul : mergem la vot !
Ihim, asta-i spiritul, Gabi! La stampilat cu noi, doamnelor, domnisoarelor si domnilor! 🙂
Mie imi cam suna a cacofonie. Parca este mai bine asa: « ma definesc drept cetatean ». Poate are cineva o alta parere…
🙂 🙂 Pai tu esti cu gramatica , lumineaza-ne si pe noi !
Si mie mi-a placut , de aceea am retinut : ,, Abecedar emotional ,, , raspuns pentru Ramona la intrebarea ,,Ce inseamna duminica ?…,,
Mie mi-a placut candva un comentariu de-al Ramonei in care exista cuvantul filigran sau filigranat , dar nu l-am mai gasit …
Multumesc pentru ajutor!
Si daca lumea-ncape intr-o carte
O carte pe care o citeste in gand Dumnezeu
Numai un cititor profesionist ce vrea sa fie diletant
Empatic si chiar apatic ca un filosof antic
Tema Frumosul si Binele va propune caci
Nimeni nu-ti poate lua puterea de a da
Irisi zburdalnici, roze cantatoare
Habanera in suflet caci L’amour est enfant de Boheme
In ziua in care te definesti ca persoana
Love is the law si cel ce ne da in dar icoana demnitatii
Sub care au stat copiii si nepotii
In cabinet, poate dupa un rand visat de Pessoa
Nossa vida nao tinha dentro
Eramos fora e autros
Descopera care e povestea ta
Elegant te indeamna sa alegi: sa traiesti sau sa povestesti
O ora pe zi, o zi pe saptamana sa fii in lumina admiratiei:)
Unui medicament numit doctor, dl dr Nicolae Gh.
p.s. e o poezie fara rimeee:)
Multumesc mult. As spune ca e prea mult, dar nu se face asta cand primesti un cadou. Mai ales un cadou din cuvinte.
Se anunta o duminica frumoaaasa !