Caut republican fără prejudecăti…


… pentru o polemică serioasă.

I-as propune pentru inceput 4 intrebari:

In România,
1. Presedintii au fost echidistanti politic?
2. Presedintii au avut prestigiu international?
3. Presedintii au fost adevarate simboluri nationale?
4. Presedintii au fost educati corespunzator pentru rolul lor?

Ofer reciprocitate: sa aleagă, la randul lui, cele mai incomode intrebari pentru un sustinator al monarhiei constitutionale in România.

43 réflexions sur “Caut republican fără prejudecăti…

  1. 1. Ce motiv are un monarh sa urmareasca interesul poporului?
    2. De cat timp exista presedinti in Romania ca sa aiba sanse sa castige prestigiu international?
    3. Ce valoare are educatia unei case regale intr-o tara in care sunt foarte multi analfabeti?

    1. 1.Cel mai simplu motiv posibil: binele dinastiei. Un presedinte poate sa spuna « Dupa mine, potopul », un rege care face asta pune in pericol dinastia.
      2. De aproape 40 de ani. Dar premisa ca timpul scurt e singurul vinovat e falsa. In acesti 39 de ani presedintia a mers tot in jos ca prestigiu si tendinta continua.
      3. Ma refeream la educatia specifica pentru a domni, deasupra partidelor si in beneficiul pe termen lung al tarii. Un presedinte se antreneaza sa castige voturi si sa urmareasca obiective tactice pe termen scurt; in plus nu oamenii cei mai educati vor ajunge in primele randuri ale bataliei politice.

      Nu mi-ati raspuns direct la nici una dintre cele patru intrebari. Raman valabile.

      1. 1. Presedintii au fost echidistanti politic?
        Nu au fost echidistanti politic, poate mai ales ca foarte mult timp a exista un singur partid real (FSN), apoi 2 partine care lucrau mai mult ca monopol decat ca adversari.
        Sa crezi ca daca o democratie nou este nefunctionala, solutia e sa apelezi la o forma si mai arhaica de guvernare mi se pare ilogic. Corect ar fi sa incerci sa modernizezi sistemul ala.

        2. Presedintii au avut prestigiu international?
        Cred ca mai multa lume in UE stie de personaje gen Basesc/Becali/Berlusconi decat de regina Beatrix a Olandei

        3. Presedintii au fost adevarate simboluri nationale?
        Da, Iliescu si Basescu au simbolizat foarte bine cred majoritatea votanta din timpul termenelor lor.

        4. Presedintii au fost educati corespunzator pentru rolul lor?
        Din moment ce au ajuns presedinti, cred ca da.

      2. Am argumentat aici ca monarhia constitutionala e cel mai nou sistem politic, nicidecum unul arhaic.
        Tocmai asta zic: daca un element al sistemului (presedintia) s-a dovedit nefunctional si continua sa produca aberatii in lant, de ce nu ar fi inlocuit? Si de ce nu ar fi inlocuit cu un sistem care s-a dovedit functional in periada cea mai fasta a acestui stat si a fost inlaturat pentru a instaura republica sovietica?

      3. 1. Deci presedintii nu au reusit (si nu vad motive pentru a reusi in viitor) sa isi indeplineasca principala indatorire constitutionala, de ce sa mai perseveram in mentinerea unei fictiuni? Pentru ca daca nu poate face asta, chiar nu e nevoie de el – e suficient un prim-ministru care esprima vointa majoritatii.
        2. Nu cred ca vorbim despre acelasi lucru: notorietatea nu este nici pe departe acelasi lucru cu prestigiul. Dar nisi asa nu cred ca Basescu are o notorietate mai mare decat regina Olandei, oriunde dincolo de Nadlac.
        3. Nu exista simboluri nationale 40% sau 33%. Mai ales cand sunt perioade lungi cand majoritatea populatiei i-a detestat, dispretuit sau ridiculizat pe cei numiti de dumneavoastra.
        4. Au ajuns presedinti ca urmare a iscusintei in manevre politice. Au deci exact abilitatile de a face lucruri pe care Constitutia le interzice expres in exercitiul functiei. Nu sunt deloc pregatiti pentru impartialitate, moderatie si vederi largi si pe terman lung.

  2. Suna bine ca teorie; cred ca ignorati totusi faptul ca monarhia constitutionala a aparut ca o evolutie normala a monarhiei absolutiste. Nu cred ca ce e bine in unele tari se poate aplica fara discriminare peste tot.

    O mare parte din aberatiile in lant de care vorbiti au aparut din cauza acestor generalizari fara discriminare, o gandire de genul « ce avem nu e bun, deci tot ce vine din afara e bun ».

    Monarhia din perioada cea mai fasta a acestui stat n-a rezistat prea mult din cauza influentei externe (republica sovietica in cazul asta). Ce motiv ar fi sa credem ca ar rezista acum?

    1. Cand vorbiti de monarhie absoluta, vorbiti despre alte tari; la noi monarhia constitutionala au dorit-o si au sprijinit-o pasoptistii.Ironic, dar adevarat, si Bratianu, si Rosetti si multi alti republicani convinsi au fost de asemenea convinsi ca printul strain e cea mai buna varianta pentru Romania. Am scris aici despre asta.

      1. Vroiam sa spun ca pentru o tara cu monarhie absoluta e un plus sa treaca la o monarhie constitutionala. Pentru o tara cu o democratie semi-functionala cred ca e mai bine sa treaca la o democratie functionala.

      2. Democratie functionala poate insemna foarte bine monarhia constitutionala. Iar in Romania este si o varianta deja testata. Monarhia absoluta n-are ce cauta in aceasta discutie.

  3. 1. Aveti dreptate; totusi cred ca majoritatii romanilor le pasa mai mult de economie si protectie sociala decat de principala indatorire constitutionala a presedintelui, desi pare cinic chiar si pentru mine

    2. Nu prea sunt de acord; o simpla cautare pe google dupa « basescu euro barbie » de ex. are mult mai mult trafic decat « queen beatrix »

    3. Exista majoritati si exista contestatari; mi se pare un proces normal in democratie pentru ca nimeni nu detine adevarul absolut. Banuiesc ca apreciati posibilitatea de a contesta institutia prezidentiala?

    4. Aveti partial dreptate; gandirea pe termen scurt a dat totusi rezultate in cazul SUA. Pentru gandirea pe termen lung exista organizatii independente de presedentie, grupuri de interese, sindicate etc; un plan pe termen lung trebuie totusi pus la punct in colaborare cu mai multi factori de decizie.

    1. 1. a. Daca nu le pasa daca isi face treaba sau nu, ce sens mai au alegerile? Ce sens mai are Constitutia? Ce sens mai are sa vorbim despre  » superioritatea » republicii?
      b. Din pacate, nici macar argumentul « economic » nu mai e valabil – in vara asta, tocmai pentru ca nu ne pasa daca presedintele isi face treaba am scos din buzunar peste 1 miliard de euro. Si factura nu e nici pe departe completa.
      c. Nici nu vreau sa ma gandesc la presedinte ca la un « planificator economic si « tatuc » social ». Am trait asta.

      1. Cred ca sunt cam ambiguu. Nu cred ca Basescu sau Iliescu si-au facut bine treaba. Sper sa scapam de ei cat mai repede si sa vina altii mai capabili. Nu sunt convins ca un rege ar fi solutia.

    2. 3. Nu, nu apreciez aceasta posibilitate. Si aici e principalul avantaj al monarhului constitutional: are un guvern responsabil, care poate fi criticat oricat de dur si poate fi rasturnat democratic oricat de des. Regele reprezinta factorul de continuitate, cel care face ca vointa cetatenilor si principiile care stau la baza statului sa fie respectate.
      Institutia prezidentiala asa cum este ea conceputa acum si cum a fost ilustrata (catastrofal) de 3 presedinti nu poate asigura acest tip de stabilitate si continuitate.

  4. Aveti dreptate; o democratie functionala poate fi o monarhie constitutionala. Inca nu sunt de acord ca ea a functionat bine in Romania. Pe vremea aia cred ca era cea mai buna solutie; acum cred ca sunt alternative mai simple.

      1. Printr-un proces de « trial and error » votantii or sa devina mai responsabili si clasa politica o sa fie fortata sa devina mai performanta, ca sa raspunda nemultumirii populatiei. Pana la urma clasa politica din orice tara este oglinda populatiei. Premierii britanicii gen David Cameron au ajuns acolo pentru ca au primit sprijinul votantilor scarbiti de premierii anteriori.

      2. Parca eram de acord ca trebuie schimbat ceva. Atunci cand nu schimbi nimic impasul se adanceste. Deci care sunt acele alternative « mai simple »?

      3. 🙂 Am plecat de la inceput de la premiza ca in domeniul politic si al dezbaterilor aveti mult mai multa experienta decat mine; am incercat doar sa ofer niste contraargumente. Parerea mea sincera e ca deja ceva se schimba: Constantinescu a fost un presedinte mai bun decat Iliescu, Basescu e un presedinte mai bun decat ei doi, sper ca urmatorul sa fie mai bun si tot asa. Asta mi se pare cea mai simpla alternativa.

      4. Alternativa la ce?
        Nu stiu care a fost « mai bun » decat care, dar toti au fost departe de rolul pe care li-l da Constitutia. Dar chiar daca ar fi fost cei mai buni presedinti posibili, institutia presedintelui-jucator e un pericol permanent pentru democratie si pentru pacea sociala.

  5. Alternativa la monarhie.

    Toti si-au batut joc de Constitutie, perfect de acord. Intr-o lume ideala as vrea sa fie trasi la raspundere si obligati s-o respecte, eventual sa fie revizuita Constitutia, pentru ca are si ea o gramada de hibe.

    Probabil ca am o gramada de prejudecati si nu sunt prea potrivit pentru scopul articolului; nu cred ca acea revizuire a Constitutiei ar trebui sa transforme Romania intr-o monarhie constitutionala.

    1. Despre asta intrebam: cum vedeti acele modificari ale Constitutiei care sa indrepte lucrurile? Bun, nu ne place monarhia constitutionala, dar ce fel de republica functionala ne dorim?

      1. Eu unul imi doresc o democratie directa. Majoritatea romanilor din pacate se complac in situatia actuala si majoritatea decide.

      2. Romania si toate tarile UE se bazeaza pe sistemul democratiei reprezentative. Asadar discutia despre democratia participativa nu prea are ce cauta intr-o incercare de a gasi « o alternativa mai simpla ». Altminteri, conceptul « democratiei participative » este unul marxizant, sustinut puternic in anii 70 de Scoala de la Frankfurt. In opinia mea – e o utopie. Singurul loc unde a fost realmente aplicat integral a fost Atena antica. Si asta in conditiile in care vorbim despre un stat in care doar cel mult 10% dintre barbati erau cetateni.

  6. Un articol care sper sa vi se para interesant http://adevarul.ro/cultura/istorie/ce-facem-romAnia-lucian-boia-minciuna-mitul-fondator-romaniei-moderne-1_50f6d4e1dc344dc202414409/index.html

    Spune Lucian Boia la un moment dat:
     » Ar fi fost o soluţie viabilă revenirea la un regim monarhic?
    Da, ar fi fost o soluţie, dar una iluzorie. Discutăm utopic, aşa ceva nu s-ar fi putut întâmpla pentru că românii nu voiau aşa ceva. Românii fuseseră învăţaţi că monarhia e depăşită, că republica e soluţia. Şi românul a acceptat, fără prea mari probleme de conştiinţă.

    Mai este monarhia o soluţie acum?
    Nu cred. Când s-a rupt firul e greu să mai revii. Monarhia înseamnă o anume continuitate într-o tradiţie. În orice caz, cu Regele Mihai nu se mai pune problema. Iar ce urmează după, ce încearcă Radu Duda, mi se pare derizoriu. După Mihai s-a petrecut o ruptură şi nu cred că se mai poate conta pe cei din actuala familie.

    Mizaţi pe republică, cu alte cuvinte.
    Cred că da. Nu mi se pare o idee bună monarhia parlamentară pentru România pentru că presupune o anumită disciplină, iar cu anarhia din Parlamentul nostru nu ştiu dacă e posibil. Lucrurile funcţionează foarte bine într-o cultură parlamentară autentică, dar nu e cazul României. Probabil că un regim semprezidenţial e mai potrivit la noi. »

    1. Am mai comentat aceasta parere a domnului Boia. un om caruia ii admir inteligenta, dar de aceasta data sufera de ceea ce mi se pare a fi blestemul inteligentei
      Totusi mi se pare incredibil ca a fost si domnia sa intoxicat cu aceasta zvonistica securistica despre Radu Duda, Principele Radu. Si mai trist e ca nu vede cat de benefica ar putea fi pentru Romania domnia Reginei Margareta.

      1. Stimate domn,
        În primele două perioade nu a fost democraţie în mod oficial… prin Constituţie… 😀

        În STATUTU Desvoltatoriu Conventiunei din 7/19 August 1858. Nimic nu era fără Domnitor

        Constitutiunea din 1866 spune clar « Art. 35. Puterea esecutiva este incredintata Domnului, care o esercita in modul regulat prin Constitutiune. »
        Constitutiunea din 1923 deja avem un suveran care nu este poporul român. La fel şi în Constitutiunea din 1938.

        Abia în Constitutia Republicii Populare Romane, 1948, apare conceptul de democraţie.

        Eu nu ştiu ce a fost în primele două perioade, ştiu doar ce a fost după 1990. De atunci însă votul cetăţenilor nu a pus niciodată în operă democraţia. Constituţia spune aşa « Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum. » Niciodată în România poporul nu s-a exprimat, suveran, prin organele sale reprezentative, niciodată nu s-a exercitat suveranitatea prin organele reprezentative, fiindcă niciodată nu a avut organe reprezentative (alegerile nu au produs reprezentanţi)… doar prin referendum şi referendumurile au fost, de fiecare dată, elemente manipulante.

        Alegerile de după 1990 au fost ca şi cum ai merge să iei un credit şi directorul băncii ar spune clientului:
        – Stimate client, domnia voastră sunteţi foarte important pentru noi. Din acest motiv vă permitem să alegeţi între Petre, Mihai, Constantin şi Călin.
        – Păi ştiţi, eu aş vrea să ştiu care sunt condiţiile de creditare, timpul de rambursare, dobânda…
        – Asta nu, dar puteţi alege pe cel care vă va încheia creditul… Petre, Mihai, Constantin şi Călin.
        – Păi staţi aşa, şi eu nu ştiu ce scrie în contract?
        – Desigur că nu, de asta avem noi grijă… tot ceea ce trebuie să faceţi este să semnaţi o hârtie în alb şi să alegeţi pe Petre, Mihai, Constantin şi Călin.

        Cam aşa sunt şi alegerile, alegem partide, alegem candidaţi… dar nu alegem ce anume fac aceştia după ce ajung în funcţia respectivă, adică alegerea nu are nimic de-a face cu democraţia, alesul meu mă « reprezintă » cu o semnătură în alb, pentru că eu nu ştiu de dinainte ce va face el acolo.

        Iată exact de ce…
        1. Preşedinţii au fost nu numai foşti membri de partid, ci chiar preşedinţii acelor partide, deci « cel mai membru » de partid.
        2. Preşedinţii nu au avut nici măcar un mic grad de diplomatic (cu Mircea Geoană era să avem un preşedinte mai diplomat de meserie), ce prestigiu internaţional să aibă când habar nu au avut de externe.
        3. Preşedinţii au fost adevărate simboluri naţionale în măsura în care, de fiecare dată, preşedinţii au promovat dezbinarea politică… poate simboluri negative.
        4. Am avut ca preşedinţi un cizmar şi trei ingineri, ultimul căpitan de vas… Un preşedinte trebuie să ştie cu Constituţia, cu medierea, cu armata, cu diplomaţia… Aiurea, nimic.

        Întrebările dumneavoastră sunt strâns legate de democraţie.

      2. Nu prea inteleg… Nu prea inteleg ce vreti sa spuneti cu constitutia din 1948… Constitutiile din 1866 si 1923 au fost foarte democratice in raport cu timpul lor. Suveranitatea apartinea poporului, regele domnind « prin mila lui Dumnezeu si vointa nationala »

      3. Stimate domn,
        Democraţia (şi nu reiau aici teoria cu δημοϰρατεία puterea poporului) reprezintă o societate prin care cetăţenii aleg (direct sau indirect) modul de funcţionare a societăţii în care trăiesc. Cu alte cuvinte democraţia înseamnă că cetăţenii îşi aleg dimensionarea şi conţinutul sistemului instituţional. Sursa autorităţii statului este dată de o Constituţie adoptată prin referendum. Constituţia în 1991 a fost adoptată prin voinţa directă a cetăţenilor, revizuirea din 2003 a fost adoptată la fel, prin voinţa directă a cetăţenilor.

        În democraţie poporul este suveranul care naşte autoritate.

        În momentul în care avem un suveran, care este şi şeful statului… autoritatea statul derivă din suveranitatea regelui, nicidecum din suveranitatea poporului. În monarhie putem să avem vot (deşi în acei ani acţiona votul cenzitar), dar asta nu înseamnă democraţie, pentru că poporul nu aveau în nici un fel rolul de izvor de autoritate.

        Ultima constituţia monarhică este Constitutiunea din 1938.
        http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1938.php

        Acolo se spune, este adevărat « Art. 29. Toate puterile Statului emana de la Natiunea Romana. Ele insa nu se pot exercita decat prin delegatiune si numai dupa principiile si regulile asezate in Constitutia de fata. »

        Atenţie însă, vorbim despre naţiune şi nu despre popor.

        Şi ce se spune mai departe…
        Art. 30. Regele este Capul Statului.
        Art. 31. Puterea legislativa se exercita de Rege…
        Art. 32. Puterea executiva este incredintata Regelui…
        Art. 33. Puterea judecatoreasca se exercita de organele ei. Hotaririle judecatoresti se pronunta in virtutea legii. Ele se executa in numele Regelui.

        Regele nu este numai şeful statului, dar este mijlocul prin care puterile statului se pun în mişcare…
        Mai mult, dreptul parlamentar al iniţierii legilor este limitat, numai regele poate iniţia legi neîngrădit.

        Stimate domn, această Constituţie nu are nici o treabă cu democraţia.

      4. Daca ati observat, nici nu am luat in considerare constitutia din 1938, asa ca bateti la o usa deschisa. Dar tot nu m-ati lamurit cu « constitutia » din 1948 – chiar luati in serios ideea ca e prima care vorbeste de democratie?

      5. Art. 33. – Toate puterile Statului emana dela natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata. (Constitutia din 1923)

        Art. 31
        Toate puterile Statului emana de la natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatie si dupa principiile si regulile asezate in Constitutia de fata. (Constitutia din 1866)

        Votul cenzitar nu insemna ca nu era democratie. Ca principiu este recunoscuta suveranitatea natiunii, doar ca era altfel reglementata exercitarea acestei puteri. Puteti spune ca Elvetia nu era o tara democratica in 1970? Si totusi, femeile din cantonul Grischun nu aveau drept de vot; in acelasi canton insa, toate legile erau adoptate prin referendum.

  7. Stimate domn,
    Dacă observaţi şi eu observam mai sus « emanarea de la naţiune », mă gândesc mai ales la faptul că aveam un rege « pus pe tron » în mod politic. Emanarea de la naţiune a însemnat cam acelaşi mecanism cu modalitatea în care domnul Ion Iliescu a ajuns preşedinte în 1989. Termenul de « emanaţie » se referă la faptul că nu vorbim despre o instituire conform legilor în vigoare.

    Votul cenzitar nu înseamnă nicidecum voinţa poporului, acolo erau aleşi din popor pentru a vota un fel clasă superioară, respectiv proprietarii de pământ, negoţ şi, în general, avere, învăţători şi profesori, preoţi… şi aşa mai departe.

    În ceea ce priveşte sistemul democratic din Constituţia de 1948…

    Evident că vorbim despre o Constituţie democratică. Condiţia minimă pentru o democraţie funcţională era îndeplinită, desigur… asta nu înseamnă automat că în România avem în acea perioadă o stare democratică funcţională.

    În primul rând atunci se trecea le republică. Republica, prin definiţie impune ca sistem faptul că organele supreme ale puterii de stat sunt alese şi realese după un timp determinat. În al doilea rând, se statuta că România este un stat POPULAR (concept născut pe perioada Revoluţiei Franceze).

    Rămâne problema « emanaţiei » dat se vorbeşte despre popor şi nu despre naţiune. Dar mai ales se vorbeşte despre faptul că poporul EXERCITĂ puterea prin organele puterii în stat.

    Apare şi o prevedere cu mult mai democratică decât Constituţia actuală…
    « Art. 4.
    Reprezentantii poporului in toate organele puterii de Stat sunt raspunzatori in fata poporului si pot fi revocati prin vointa alegatorilor, in conditiile stabilite de lege. »

    În Constituţia de astăzi pot fi revocaţi primarii şi preşedintele (acesta numai ca urmare a voinţei Parlamentului). Atunci puteau fi revocaţi toţi cei care conduceau ţara. Sesizaţi ce putere dădea Constituţia poporului?

    Acea constituţie vorbeşte despre ordinea democratică şi despre obligaţia statului de a apăra ordinea democratică.

    Sigur, democraţia definită de Constituţia din 1948 este diferită de cea de astăzi. Pe de altă parte, Constituţia reprezintă o colecţie de valori şi principii FILOSOFICE, or partidele sunt, mai devreme sau mai târziu, colecţii de găşti de interese… doctrina este ceva de suprafaţă.

    Puţină lume ştie că este foarte bine definită democraţia SOVIETICĂ, crezând că în comunism vorbim automat de dictatură. Sigur comunismul a adus o dictatură funcţională în loc de democraţie, dar soviet înseamnă pe ruseşte consiliu, cum ar fi la noi parlamentul, Uniunea Sovietică s-ar traduce deci ca uniune « parlamentelor ».

    Dar să mergem mai departe cu Constituţia din 1948. Noi avem acum trei puteri, separate şi echilibrate. Din aceste trei puteri NUMAI PARLAMENTUL este constituit democratic, numai Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român. Avem deci două puteri care nu intră direct sub controlul poporului, Justiţia este un fel de stat în stat, Executivul care este controlat indirect de popor, prin Parlament (după cum observaţi totuşi, legătura prin partid constituie o aberantă între cele două puteri, Legislativ şi Executiv, o legătura care nu ar trebui să existe pentru că este imperativ interzis de separarea puterilor, şi totuşi apare sistemul aberant Putere/Opoziţie, impropriu sistemului actual). Ce era însă atunci, în 1948?
    Art. 37. Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Romane este Marea Adunare Nationala a R.P.R.

    Iată că în mâna MAN este şi FORMAREA Guvernului şi consultarea poporului prin referendum. Astăzi Guvernul se formează (structurează) singur la iniţiativa unei singure persoane, a preşedintelui… Parlamentul nu are nici un cuvânt de spus asupra ministerelor şi aşa mai departe… Parlamentul poate doar acorda, sau nu, încredere Guvernului. Se reduce considerabil dimensiunea democratică…

    Prezidiul Marii Adunări Naţionale avea multe din prerogativele de astăzi ale preşedintelui (asta pentru că preşedintele nici nu exista, deci nu exista exact sursa de concentrare a puteri şi se reducea, în consecinţă, şi riscul de dictatură).

    După cum vedeţi, problemele apărute în perioada post monarhistă a României nu este legată de faptul că România nu ar fi fost democratic definită în 1948. Ascensiunea unui sistem piramidal al PCR, influenţa lui Stalin, servilismul unor vârfuri sociale ale României, cominternismul… supunerea cu glonţul pe ţeavă… toate acestea nu au nici o legătură cu sistemul instituţional adus de Constituţia din 1948. Iarăşi puteţi observa că abia în Constituţia din 1952 s-a introdus brutalele prevederi cu Uniunea Sovietică şi alte tâmpenii, inclusiv noţiunea de oamenii ai muncii de la oraşe şi de la sate…

    1. Mi se pare absolut surprinzator sa mai vorbim despre constitutia sovietica din punctul de vedere al « democratiei ».
      Lucrurile sunt mult mai clare. Constitutia din 1948 nu a fost adoptata legal: abdicarea regelui a fost nula de drept, atat pe forma cat si pe fond, proclamarea republicii s-a facut fara respectarea nici uneie dintre regulile stabilite de constitutia din 1923 (in vigoare la acea data; abdicarea regelui nu insemna automat republica ci doar vacanta tronului – situatie in care corpurile legiuitoare trebuiau sa aleaga un nou rege sau sa convoace alegeri pentru constituanta.
      Constitutia din 1952 este urmasa directa a celei din 1948.Si cum nu poate pomul bun sa produca poama rea, nu-mi vorbiti, va rog, de « democratia populara » ca forma superioara de democratie. Cea mai crunta represiune s-a petrecut sub aceasta Constitutie.

      1. Stimate domn,
        Aveţi o reacţie exagerată. Este ca şi cum aţi acuza Codul Penal pe seama faptului că în societate sunt ucigaşi şi hoţi. Faptul că litera şi spiritul acestei Constituţii nu au fost respectate, lucru care se întâmplă şi astăzi, nu schimbă sistemul filosofic-doctrinar al documentului. Iată, ne gândim din nou să schimbăm Constituţia când problema este de legată de faptul că principalele personaje ale României de astăzi, dar şi poporul în ansamblu, sunt incapabili să gândească democratic şi, unii dintre ei, nu vor să gândească democratic, chiar şi dacă ar ştii să gândească democratic. Cum poate să gândească democratic cineva care spune… domnule, eu nu sunt un preşedinte care stă în banca lui, eu sunt un preşedinte jucător… Păi când înlocuieşti Constituţia şi Legea cu « aşa vor muşchii mei »… ce mai contează ce spune Constituţia.

        Nici o constituţie nu se poate elabora LEGAL, constituţia doar se poate revizui legal. Nu are sens să puneţi problema procedurilor în momentul în care se schimbă o constituţie cu altă constituţie. Sigur, de regulă astăzi se obişnuieşte folosirea instituţiei constituantei şi a referendumului… dar asta este altceva deja, nu are treabă cu legea. De aceea v-am dat exemplu « emanaţia » de la 1989. Este evident că noua Constituţie s-a făcut fără a ţine seama de vechea Constituţie, revoluţiile nu intră în litera şi spiritul unei Constituţii, tocmai de aceea vorbim despre revoluţii sau lovituri de stat… pentru că legile nu se respectă.

        Scuzaţi că vă spun, dar nici Cuza nu a abdicat tocmai în formă legală, şi el a cam fost cu tunul la tâmplă. Abdicarea de la tron este de obicei impusă şi nu pentru că se plictiseşte regele de domnie. Să ne întoarcem la Cuza?

        Dacă citiţi actul de abdicare, nu se vorbeşte despre vacanta tronului…

        « Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de Stat. »

        Eu nu sunt ca domnul Băsescu să vorbesc despre trădare, dar, într-un fel sau altul, semnarea unui astfel de act trebuie asumată de semnatar, indiferent de motivaţia unui astfel de gest. Că era cu pistol la tâmplă, că dorea să salveze viaţa nu ştiu cui… I s-a cerut să semneze tocmai pentru că semnătura trebuia să fie asumată.

        Şi ca încheiere, relativ la « represiune »… stimate domn, încă o dată, nu faceţi confuzie între doctrina constituţională şi ceea ce au făcut anumiţi comunişti prin abuz faţă de lege. Nu veţi găsi nicăieri în Constituţie ceva de tipul « Partidul Comunist Român are voie să facă cea mai cruntă represiune ». Nici măcar în statutul PMR sau PCR nu veţi găsi o astfel de prevedere. Represiunea nu are nici cea mai mică legătură cu prevederile Constituţionale, cu principiile… dimpotrivă, are legătură cu nerespectarea principiilor Constituţiei.

      2. Sa inteleg ca modelul dumneavoastra de democratie e constitutia din 1948?
        Cea care formuleaza prima mare minciuna inca de la Articolul 2:
        ART. 2
        Republica Populara Romana a luat fiinta prin lupta dusa de popor, in frunte cu clasa muncitoare, impotriva fascismului, reactiunii si imperialismului
        .
        Pe minciuna nu se construieste nimic.

      3. Ce anume v-a dezamagit? Ca nu sunt suficient de fin intelectual ca sa trec peste faptul ca (in acel articol 2, pe care l-am citat) stabileste o inegalitate de clasa, pe care Constitutia din 1866 o desfiintase? Sa accept ca o constitutie impusa de tancurile sovietice ( si degeaba laudati continutul, se pare ca nu ati citit-o, altfel nu inteleg ce ati gasit « democratic in ea)? Si nu-mi propuneti deloc o discutie intelectuala ci una in care porniti cu concluzii gata facute, bazate pe sferturi de adevar, preluate din conspectele de socialism stiintific.

Répondre à Mihai Annuler la réponse.

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l’aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s