Când am cerut cartea de la biblioteca liceului, acum mai bine de 30 de ani, bibliotecara m-a privit peste ochelari ceva mai lung decât de obicei, s-a uitat la un raft în dreapta ei unde erau o parte din autorii cu litera A (ştiam deja asta pentru că luna trecută îmi pusesem răbdarea la încercare cu Comuniştii – în 5 volume! – de Louis Aragon), apoi m-a întrebat cu un ton ezitant:
– Vrei neapărat să citeşti Domnul Preşedinte?
… (continuarea aici, pe blogul Regatul României)…
Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile. Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela. (Constitutia din 1923, art.84)
Dar daca presedintele unei republici este incapabil sa conduca (din motive medicale), cum procedam?
Constitutia din 2003 tace asupra acestui punct. Nimeni nu are atributii in constatarea incapacitatii presedintelui. Dar, desigur, nu e nicio problema: e stiut ca presedintii alesi de cateva milioane de oameni responsabili nu au cum sa se imbolnaveasca!
1,4 miliarde. Dolari americani. Familia Obama. Doar intr-un an. De 25 de ori mai mult decat ii costa pe britanici familia regala. Mult mai mult decat toate monarhiile europene la un loc.
« Costul pentru contribuabili pentru a zbura in Hawaii un barbat, sotia lui, doua fiice si un caine este estimat la $ 3,639,622. » (The Royal Presidency – Mark Steyn, National Review Online)
Si fiindca a fost vorba de caine, acelasi autor sustine ca există la Casa Albă un angajat cu normă intreagă ca « Groom of the Canine Stool », avand un salariu anual scris cu 6 cifre.
Fotografie preluata de pe blogul Principelui Radu
Mai sus aveti linia de succesiune la Tronul României: MS Regele Mihai I, ASR Principesa Margareta a României, ASR Principele Nicolae al României. Desigur, daca optati pentru monarhie constitutionala, veti fi nevoiti sa renuntati la posibilitatea de a alege « pe cine vreti » ca presedinte. Mai jos puteti contempla perechile de candidati dintre care ati avut de ales « pe cine vreti ».
Am si 3 intrebari:
Care dintre functiile acestor presedinti nu ar fi putut fi indeplinita de oricare dintre cei 3 de sus?
Cine e mai pregatit sa-i impace pe români intre ei si cu ei însisi: un politician care lupta 20 de ani pentru a castiga sau mentine puterea sau o principesa care s-a pus de 24 de ani, fara conditii, doar in slujba României?
Cine va avea o idee mai inalta despre poporul roman: un presedinte care a exploatat slabiciunile poporului pentru a fi ales sau un principe care si-a vazut bunicul aclamat de 1 milion de romani intr-o stare de gratie?
Nihil sine Deo!
… pentru o polemică serioasă.
I-as propune pentru inceput 4 intrebari:
In România,
1. Presedintii au fost echidistanti politic?
2. Presedintii au avut prestigiu international?
3. Presedintii au fost adevarate simboluri nationale?
4. Presedintii au fost educati corespunzator pentru rolul lor?
Ofer reciprocitate: sa aleagă, la randul lui, cele mai incomode intrebari pentru un sustinator al monarhiei constitutionale in România.
…milioane de euro ne costa in anul acesta institutia numita presedintie.
0, 9 milioane de euro (nu e nici o greseala: cifra milioanelor este ZERO) va aloca guvernul olandez Reginei Beatrix.
Guvernul României a marit anul acesta bugetul presedintiei cu aproape 16 la suta.
Regele Spaniei a cerut guvernului sa micsoreze cu 7 la suta alocatia bugetara pentru Casa Regala a Spaniei.
1 decembrie 1998 – Este emisa o moneda aniversara « Semper Unitis ». Moneda este din aur, cantareste 31 de grame si are valoarea nominala de 1000 de lei. Moneda de 1000 de lei aflata in circulatie este mult mai usoara (2g, de aluminiu) si poate cumpara un sfert de covrig. Daca Regele Ferdinand ar fi batut in 1918 o moneda de aur de 1000 de lei la valoarea de schimb reala, aceasta ar fi cantarit 100 de grame! Fiti linistiti, pe avers nu apare decat un vultur chel, fara coroana, cu un cioc deschis pe jumatate, probabil a mirare in fata sumei fara noima scrisa cu litere de aur pe fond de doliu!
1 decembrie 1999 – « Sper ca multi romani vor medita – si este momentul sa o faca – la ceea ce s-a intamplat astazi. Nu este prima data. Dupa ce romanii, cu mare demnitate, si-au cucerit singuri eliberarea de sub o dictatura cumplita si au realizat acea extraordinara unitate in zilele de 21-22 decembrie 1989, la numai un an de zile, in 1990, Alba Iulia, simbolul unitatii romanesti, a fost, ca si astazi, teatrul unor contestari violente si rusinoase. » Presedintele care ar fi trebuit sa fie ultimul era primul care ar fi trebuit sa mediteze. Era anul luptelor de la Costesti intre poporul mineresc si jandarmii unui stat care nu mai avea nimic de aparat. Dar ca sa nu fie timp de gandire, televiziunea cu cea mai mare audienta si-a serbat ziua cu ritmuri mai vesele decat « Desteapta-te, române! ».
1 decembrie 2000 – Ziua Nationala cade intre cele doua tururi de scrutin ale alegerilor prezidentiale. Nici o sansa la unitate. In turul al doilea se confrunta Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. Presedintele Constantinescu tine un discurs sumbru la Cotroceni, pe care il incheie cu « Dumnezeu sa ocroteasca poporul roman. Traiasca Romania! » Debila calchiere dupa « God bless America! », cand ar fi trebuit sa puna la loc pe stema deviza « Nihil sine Deo » si coroana pe fruntea României.
1 decembrie 2001 – Programul Presedintelui României, domnul Ion Iliescu, pentru ziua de sâmbata, 1 decembrie 2001: ora 9.00 – Depunere de coroane de flori la « Mormântul Ostasului Necunoscut » cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a Românieiora 10.00 – Depunere de coroane de flori la « Arcul deTriumf » cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a României ora 12.00 – Participare la Te-Deum de Ziua Nationale a României. Deci sarbatorim cu coroane de flori si mergem la Te Deum ca liber cugetatori!
Sper sa fie o prezenta masiva la vot astazi. Ca sa putem relua procesul de reconstituire a unei natiuni.
Cei care cheama la boicot spun ca actuala clasa politica e ilegitima. Asa este. Dar aceasta asertiune este valabila in cel mai inalt grad pentru presedintele României. Existenta functiei de presedinte a otravit viata politica inca de la inceput.
Din pacate (sau din fericire, cine stie?), ocupantii functiei au pus izbitor in evidenta nocivitatea acesteia.
Vad votul de azi ca o sansa, probabil ultima, de a da din nou contorul la zero.
Azi nu voi scrie despre Căderea Bastiliei. Dacă as fi in Bucuresti, poate as scrie despre strada cu acest nume, care izvoraste din Piata Romană şi ajunge sa se verse in acelasi ambuteiaj de pe Iancu de Hunedoara ca si strada Roma. Căderea Bastiliei duce de la Roma la Roma (ca toate drumurile, de altfel!), la fel cum Quatorze Juillet duce (cu multe hopuri, ca si strada bucuresteana) de la « L’État, c’est Moi » la « Moi Président de la République« .
Dar in aceasta frumoasa dimineata de iulie, cu tropot de cai la fereastra, dar si cu o conexiune la internet de buna calitate, am aflat ca se face un veac si jumatate de cand Gustav Klimt a fost adus, pentru 56 de ani, in lumea in care acum stam noi, pentru o vreme.
Avem in portbagaj o umbrela pe care este imprimata o imagine avand ca motiv « Sărutul » de Klimt. Suvenir vienez drag Cristinei. Aproape ca a fost nevoie sa o folosim cand ne-am plimbat, acum doua zile, in Parcul Bruckental din Avrig. Imaginea alaturata da o idee despre asemanarea de stil cu Belvedere (acolo unde este expus « Sărutul »). Diferenta uriasa e data de lipsa de grija pentru aceasta bijuterie baroca, mic Belvedere transilvan.
O vreme, ruinele au farmecul lor. Apoi va creste peste ele iarba, ca peste casele trecute printr-un veac de singuratate.
Cam atat le-a alocat ambasadorul american la Bucuresti, intr-un discurs care in care a reusit sa formuleze un fel de respingere a preambulului Declaratiei de Independenta a Statelor Unite ale Americii, un fel de aparare a presedintilor mai sacri decat regii. Zice cam asa:
”Este un lucru foarte serios de a îndepărta un demnitar de rang înalt ales de popor din funcţia sa, dar acest lucru se poate întâmpla, iar în anumite circumstanţe chiar ar trebui să se întâmple. Şi în SUA avem un proces legat de asta, au fost trei încercări serioase de a face acest lucru, dar niciuna nu a reuşit. »
Iar Declaratia suna asa:
« We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the pursuit of Happiness.—That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed,—That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it[…] »
Declaratia a dus la rasturnarea un rege. Cu presedintii se pare ca e mai greu.
DAN GHENEA 