« Situația Portugaliei, proclamată Republică, este cea a unei mulțimi amorfe de prăpădiți, guvernată de o minoritate violentă de șmecheri și lacomi. Constituționalismul republican, ca să-l descriem în termeni blânzi, a fost o orgie lentă de bandiți stupizi » (Fernando Pessoa – O dictatură de inferiori, articol scris in 1935, la 25 de ani de la proclamarea republicii, si interzis de cenzură)
Mois : février 2013
FrumuseŢea întrebărilor
Sâmbătă am participat la Concursul National de Cultură Generală, aflat la a doua editie. A fost o zi in care am (re)descoperit ca frumusetea interioara a oamenilor poate fi dezvăluită mai mult din modul in care pun intrebarile decat din raspunsurile pe care le dau. Iar organizatorii acestui concurs s-au dovedit foarte frumosi in oglinda celor 240 de intrebari pe care le-au formulat pentru cele doua probe de concurs (individuala si pe echipe).
Au fost intrebari spectaculoase, surprinzatoare, uneori cu capcane (capcane fair-play, daca va puteti imagina asa ceva!), dar intotdeauna bogate in informatii diverse, ingenios conectate. Proba pe echipe a fost foarte disputata si a fost o experienta interesanta sa gandim impreuna rapid si amplu timp de doua ore pline. Medalia de bronz ne-a dat ocazia sa bem si un pahar de sampanie, dorinta de a repeta experienta ar fi existat oricum. Pentru cei care doresc sa cunoasca intrebari frumoase locul de intalnire este Yellow Club, in fiecare marti.
Cartea săptămânii (XII)
O lectura nerecomandata normalilor. Grupeaza fragmente despre arta, filosofie, religie, dar si cateva articole foarte directe despre viata politica din Portugalia in primii 25 de ani dupa proclamarea republicii. Totul tratat in 5-6 maniere diferite, pentru ca fragmentele sunt semnate de heteronimii lui Pessoa, scriitorul care « n-a existat niciodata » („Fernando Pessoa este singurul scriitor din lume care n-a existat niciodată. Cât era în viaţă, nu avea nevoie de o viaţă, renunţase la ea ca să poată inventa toate vieţile posibile. Rare sunt geniile care să nu fi visat vreodată să-şi transforme existenţa în legendă. Pessoa a devenit pentru el însuşi propria sa legendă, înainte să devină şi pentru noi. Ne putem îndoi de existenţa lui Homer, aşa cum îl putem bănui şi pe Shakespeare că nu va fi fost întotdeauna el. Pessoa nu a avut existenţă şi nu a fost niciodată el, cu excepţia acelor momente când i-a plăcut să lase să se creadă aşa. Om al vidului, n-a încetat să se joace cu numele său, Pessoa, al cărui înţeles în portugheză trimite la acea persona latină, masca actorului. A avut o întreagă viaţă la dispoziţie ca să joace toate rolurile pe scena unui teatru imaginar.“ – Pascal Dethurens, Pessoa, l’oeuvre absolue).
Matineul de sâmbătă (XIX)
The Voyage of the Dawn Treader (2010)
Sunt un fan al filmelor din seria Narnia. Vi-l propun pe cel mai liric dintre cele trei de pana acum – Calatorie cu Zori-de-Zi. Cel pe care l-am vazut de cele mai multe ori este primul din serie – Leul, vrajitoarea si dulapul.
Doctorii vor prescrie romane
30 de carti vor putea fi recomandate persoanelor care au tulburari depresive si de anxietate, de catre medici generalisti si de catre profesionisti in domeniul sanatatii mintale. Eficacitatea acestor carti este sprijinita de studii stiintifice concludente, care au dus la elaborarea unui program intitulat Books on Prescription Scheme (BOPS).
Lista de 30 cuprinde mai ales carti de autoajutor, psihoeducationale si motivationale, dar si 5 titluri de beletristica: Alchimistul, de Paulo Coelho, Bird Cloud, de Annie Proulx, Nunta irlandeză, de Maeve Binchy, Citind în pat, de Sue Gee, Opere alese, de Anton Pavlovici Cehov si Gâsca zăpezilor si alte legende, de Paul Gallico.
Alchimistul si oricare dintre operele doctorului Cehov sunt si pe lista mea. Daca ar fi sa mai numesc trei titluri utile in depresie, acestea ar fi Anna Karenina de Lev Tolstoi, Ciuma de Albert Camus si Anul mortii lui Ricardo Reis de José Saramago.
Daca ati citit carti care v-au ajutat in momente grele, de tristete sau neliniste, comentati, va rog!
Vederi olandeze
- Abur albastru – câmpul inspiră duhul Ţărilor-de-Jos
- O portocală: soare apus în Utrecht fără clopote
- Pădure nebună – toamna o schimbă încet să n-o trezească
- Plouă în Haga: umbrelele se deschid cu un zimbet scurt
O casă primitoare, civilizată, fără ascunziŞuri
Am vazut un film despre restaurarea castelului de la Săvârșin (filmul aici). Fotografia alaturata (preluata de pe blogul Principelui Radu) e o buna metaforă pentru modul in care monarhia constitutionala ar putea scoate din casa noastra molozul comunist. In film se vorbeste despre castel ca despre o cladire bolnava, imbolnavita in buna masura chiar de « tratamentul » aplicat de republică memoriei suveranitatii nationale.
Rezultatul celor cinci ani de restaurare este, dupa parerea Regelui, « o casă primitoare, civilizata, fără ascunzisuri ».
Când va deveni si România o casă primitoare, civilizată, fără ascunzisuri?
[Să ne întoarcem la Cuza?]
« Scuzaţi că vă spun, dar nici Cuza nu a abdicat tocmai în formă legală, şi el a cam fost cu tunul la tâmplă. Abdicarea de la tron este de obicei impusă şi nu pentru că se plictiseşte regele de domnie. Să ne întoarcem la Cuza? » (dintr-un comentariu la postarea Caut republican fără prejudecăti…)
Una dintre obiectiile frecvente impotriva reinstaurarii monarhiei este ca nu putem da timpul inapoi: « asta e, legala, nelegala, abdicarea s-a produs si a produs efecte; acum a trecut timpul monarhiei ». Sau, cum zice comentatorul de mai sus: « Să ne întoarcem la Cuza? ». Parerea mea e ca ne-am intors deja inainte de Cuza. Cand Principatele se aflau sub garantia comuna a Marilor Puteri (7, pe atunci), iar Conventia de la Paris tinea loc de constitutie si lege electorala. Cand orice ar fi zis electoratul, votul trebuia recunoscut de Marile Puteri.
Ce au facut boierii patrioti? Au propus unirea sub un domn strain dintr-o dinastie europeana. Europa mare a zis nu. Atunci s-au gandit la trucul cu alegerea aceleiasi persoane in ambele tari. E bine de stiut ca domnia nu era ereditara si nici macar pe viata – domnul era ales pe 7 ani (era deci un fel de presedinte de republica, una de genul actualei Republici Franceze). Cuza era si el pentru aducerea unui domn strain si a promis in repetate randuri ca va abdica la momentul oportun pentru a atinge si acest deziderat exprimat de Divanurile Ad-hoc. Deriva napoleoniena a lui Cuza a generat asa-zisa « monstruoasa coalitie » intre conservatori si liberali pentru rasturnarea sa si aducerea principelui strain care s-a dovedit atat de benefic pentru România.
Dar noi suntem iarasi inainte de Cuza. Intr-o situatie oarecum paradoxala: stim cine este regele care va sa vina, dar nu se gaseste nici un Cuza care sa spuna: « Vreau sa fiu ultimul presedinte al României! Am nevoie de acest mandat doar pentru a convoca referendumul pentru revenirea la monarhia constitutionala, fundamentul si scutul României moderne ».
NB: « Monstruoasa Coalitie » nu a apucat sa « sarbatoreasca » 2 ani de existenta. In sase luni a reusit sa-l aduca pe Carol I ca domn si apoi liberalii si conservatorii si-au reluat rolurile firesti in lupta politica.
Sănătos = normal?
Normal = care este în concordanță cu norma. Dar daca norma e nesănătoasă?
Mi-am amintit si de un poster-oglindă lansat in 1974 de fundatia olandeza Pandora si care avea inca mare succes in campaniile de destigmatizare a persoanelor cu probleme de sănătate mintala. Textul spune:
ai întâlnit o persoană normală? si…, ti-a placut?
300 de tulburari mintale si mult mai multe normalitati
Noul Manual Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mintale (DSM 5), programat sa apara in mai 2013, ar putea avea 1000 de pagini si peste 300 de categorii diagnostice. A fost nevoie de 14 ani pentru ca editia a 5-a a bestsellerului Asociatiei Psihiatrice Americane (DSM produce anual 5 milione de dolari, iar vanzarile totale au ajuns la 100 000 000$) sa fie elaborat. Grupul de Lucru al APA a primit, in cele 3 perioade de dezbatere publica, peste 13 000 comentarii si peste 12 000 e-mailuri si scrisori, fapt calificat ca « o abordare fara precedent in orice alta arie a medicinei ».
Multe dintre comentarii au vizat tocmai tendinta de a pune etichete patologice pe fenomene de firesti in anumite circumstante. Dar, ca sa aiba succes, aceste obiectii ar trebui insotite de un model pozitiv sau macar de o definitie pozitiva a sanatatii mintale. Cat timp sanatatea mintala va fi definita ca absenta a bolii, iar boala va continua sa fie principalul suspect de serviciu pentru orice nefericire, numarul de diagnostice va continua sa creasca; iar cand facem scaderea observam ca sanatosi raman din ce in ce mai putini.
Va simtiti sanatosi (mintal)? Si daca da, cum va dati seama de asta?
DAN GHENEA 