1 leu – Nicolae Iorga, profesor al Principelui Mostenitor Carol si apoi al Regelui Mihai.
5 lei – George Enescu, descoperit si protejat de Regina Elisabeta, careia i-a purtat mereu recunostinta
10 lei – Nicolae Grigorescu, pictorul oficial al Razboiului de Independenta, beneficiind de sprijinul Reginei Elisabeta.
50 de lei – Aurel Vlaicu,
remarcat de Principele Mostenitor Ferdinand, a primit un post de inginer la Arsenal; a primit din partea Regelui Carol I un premiu de 50 000 de lei (suma echivalenta cu cea acordata castigatorilor Premiului Nobel) pentru demonstratia sa de folosire a avionului ca mijloc de comunicatie militara (a zburat intre Bucuresti si Piatra-Olt pentru a simula transmiterea unei directive de lupta).
100 de lei – I.L. Caragiale, numit director al teatrelor de catre ministrul Titu Maiorescu, un apropiat al Reginei Elisabeta. Este solicitat, in 1888 sa se ocupe de programul teatral prezentat, la Peles, Printului de Wales (fiul reginei Victoria, viitorul Eduard al VII-lea). Desi initial a fost un critic al lui Carol I, incepand cu anii 1880, Caragiale schimba tonul, devenind un suporter al Dinastiei.
200 de lei – Lucian Blaga, diplomat in slujba Regelui Ferdinand, a Regelui Mihai I (sub Regenta) si a lui Carol al II-lea, intre anii 1926-1939.
500 de lei – Mihai Eminescu. Cea mai valoroasa bancnota a republicii ilustrata cu figura unui antirepublican convins. Desi a refuzat sprijinul Reginei Elisabeta, aceasta a donat bani (sub anonimat) pentru intretinerea sa in conditii foarte bune la sanatoriul din Viena. Iar Titu Maiorescu, una dintre figurile tutelare ale Junimii si protectorul lui Eminescu era, totusi, un apropiat al reginei.
Sunt bancnotele aflate acum in circulatie. Ca orice selectie restransa e foarte subiectiva. Mie, de exemplu, mi se pare ciudat ca portretul istoricului Nicolae Iorga a fost pus pe cea mai circulata bancnota, dar, desigur, si asta e o parere subiectiva. Despre altceva voiam sa va intreb: mi se pare mie, sau toti acesti mari români au avut strânse legaturi cu regii si reginele României?
DAN GHENEA 
Reblogged this on tudorvisanmiu.
Multumesc pentru apreciere. Si multumesc, de fapt, pentru idee (m-a inspirat serialul despre bancnote)
E adevărat că e semnificativ ce personalităţi se pun pe bancnote. Problema e că, în viitorul nu prea îndepărtat, acest lucru nu ar mai conta, dacă se va trece la moneda euro (care are numai motive arhitectonice). Ar fi fost de dorit ca să se imprime, pentru fiecare ţară, bancnote cu personalităţi naţionale, dar acest lucru ar ridica multe problematici [*] şi nu ar fi, în final, posibil. În fine, nu ştiu dacă chiar bancnotele nu vor fi înlocuite, progresiv, cu sisteme de plată electronice (precum cardul de credit).
[*] Ex: dacă s-ar produce un « euro naţional » (francez, german, italian, românesc, …..), ar fi greu de recunoscut la trecerea dintr-o ţară în alta şi ar facilita chiar falsificarea de bancnote.
P.S.: De ce îl apreciaţi pe Mihai Eminescu ca un « antirepublican convins »? De obicei, se vehiculează contrariul (că nu ar fi susţinut dinastia).
Eminescu il numea pe Carol I « cel Ingaduitor », cu o conotatie negativa – anume ca permite prea multe liberalilor. Liberali care pana pe la 1880 aveau inca o puternica aripa republicana. Eminescu ar fi dorit un regim mai autoritar si, in orice caz, s-a exprimat clar impotriva ideilor republicane. Scria in Timpul, ziar conservator, e adevarat, dar nu cred sa fi scris vreun articol politic doar de complezenta.
Nu e adevarat ca ar fi fost impotriva Dinastiei, dimpotriva, inca din anii 1872-1873 l-a comparat pe Carol cu un nou Matei Basarab. Mai tarziu a fost, cum am spus, dezamagit ca regele era prea « moale » cu liberalii, dar nu a luat nici macar in considerare ideea de republica.
Cu Carmen Sylva relatiile au fost contradictorii, din cauza firii ursuze a poetului, din cauza firii exaltate a suveranei, din cauza diferentei de gusturi, din cauza relatiei ambigue cu Mite Kremnitz si, nu in ultimul rand, din cauza geloziei Veronicai Micle (pe Mite, dar si pe regina!)
Păi, dar asta-i destul de surprinzător (în sens bun, fireşte): dar da, m-aţi convins 🙂
Reblogged this on Daurel's Blog.
Am preluat aceasta postare pe blogul meu; sper ca nu e cu banat.
Deloc. Ma bucur ca v-a interesat