Sunt zile când aş vrea sa merg acasă
În ţara-n care curge primavara
Prin şanţuri pe la porţi. Şi-n abur sara
Stă mămăliga pe o masă joasă.
In dimineti de mucenici iau ceară
De pe colaci şi gust urma ce-o lasă
Pe crucea adormiţilor din casă
Din coaja dulce-rumenă-amară.
Iar viii sunt spălaţi la timp de praznic
De praful lumii şi cenuşa vieţii
Si haine bune-si pun, de sarbatoare,
Cu firele  întreţesute trainic,
Tainic primind lumina dimineţii
Prin ochii mari de sfinţi din calendare.