… prevenirea depresiei.
Va propun sa gasim împreuna câteva idei practice de prevenire a depresiei.
Ca ajutor vom folosi aceasta plansa.
Sa facem deci impreuna o compunere pornind de la imagini.
Voi incepe eu.
Omul nu traieste numai cu pâine, nici doar pentru pâine. Nu esti ceea ce manânci, dar mancarea fara masura si fara alegere arata o minte fara masura si fara alegere. Si hraneste fara noima o asemenea minte. Din toate poti sa manânci, dar nu oricum si oricand…
Mintea nu este doar creier dar are nevoie de creier. Iar creierul are nevoie de glucide pentru a funcţiona şi de lipide pentru a-şi menţine structura (creierul e în bună măsură o bulă grăsoasă!). Unul dintre efectele nocive al curelor de slăbire extreme e tocmai privarea creierului de aceste ingrediente de bază. Aproape un deceniu au fost promovate agresiv produse cu « 0% grăsimi ».
Pentru prevenirea depresiei (dar si pentru tratarea ei), alimentatia trebuie să asigure cantităţi sporite din următoarele 11 elemente: vitamina B3, vitamina B6, vitamina C, acid folic, magneziu, seleniu, zinc, acizi graşi omega-3, triptofan, tirozină, acid gama-amino-butiric (GABA).
DAN GHENEA 
Mie-mi place ultima imagine, pentru ca ma reprezinta 🙂 Asadar, despre somn…
Culcatul la ore mici este unul dintre obiceiurile mele proaste pe care l-am capatat din copilarie, cand abuzam de serile lungi pentru a citi. Aveam si inca am o obsesie incontrolabila pentru carti si pentru citit. Nu doream nici rochite si nici papusi. Desi primeam si de unele, si de altele, pe mine ma bucurau doar cartile. Luam cartea primita in maini, o mangaiam si o pupam apasat, dupa care o asezam frumos pe pat. Cand, adolescenta fiind, mi-am dorit o pereche de pantofi la fel de frumosi ca ai colegei de banca, mama cu ironia-i binecunoscuta, dar pe tonul cel mai bland, ma indruma cu degetul: “Vezi ca ti i-am pus in biblioteca!”… Am avut placerea si consolarea sa aflu ca nu eram singurul copil ciudat care-si petrecea noptile citind. Intr-una din cartile mele preferate, descoperisem ca mai exista un alt adolescent, miop, care s-a hotarat sa-si suprime somnul din dorinta de a citi cat mai mult, chinuit de gandul ca este un ignorant. Ajunsese astfel la performanta de a dormi doar 3-4 ore pe noapte.
Au trecut anii si inca nu pot sa adorm fara sa citesc ceva, fie ca sunt dupa o zi de munca, in weekend sau in vacanta. Daca se intampla sa ma prinda rau vreo carte, nu adorm pana n-o termin. Nu am probleme cu calitatea somnului. Dupa ce-am pus cartea jos sau am inchis laptopul, mos Ene este mereu prezent la datorie. Desigur, dupa o noapte alba, nici dimineata nu este prea vesela. Cu cat mai lunga mi-a fost noaptea, cu atat mai morocanoasa imi este dimineata. Acum sa nu credeti ca n-am incercat sa inchid ochii la ora 10 seara, pentru a ma bucura de un somn plin de 9-10 ore. Dar nici Gigi Becali nu are atatea oi de numarat…
Randurile de mai sus nu s-au vrut a fi o compunere, ci mai degraba o confesiune catre medicul psihiatru. Acum nu stiu daca, citind cele scrise, imi va recomanda de urgenta prima sedinta de terapie sau imi va oferi un sfat gratuit… 🙂
Weekend placut!
Cu putina organizare , cu cateva renuntari si cu o motivatie precisa , cred ca as putea reusi sa ma culc la o ora rezonabila …deocamdata sunt in faza de a medita la acest subiect .
Am sa vorbesc despre miscare . Mi-am dorit mereu sa practic un sport , dar n-a fost sa fie . In anii de scoala am facut atletism si tenis de masa . Acum , mai joc tenis din cand in cand – si e foarte frumos – dar nu atat cat mi-as dori . Singurul lux pe care mi-l permit este sa merg pe jos , in pas alert , cam 70 de minute pe zi ; E minunat sa poti merge pe jos , mai ales acum , primavara . E o bogatie de culoare si un parfum de flori nou-inflorite pe tot parcursul drumului . Si nu pot decat sa ma minunez , iar si iar , cum se trezeste natura la viata dupa ce totul a fost mort . Si cum merg asa , pe jos , parca am aripi la picioare …
Intr-o zi , am luat aceasta hotarare si de atunci fac asta constant . Chiar daca e putin , simt cum ma tine pe linia de plutire .
Pentru a doua imagine:
– O ceartă nu înseamnă sfârșitul relației, înseamnă doar o modalitate ineficientă de a găsi o soluție la o problemă, o comunicare găunoasă.
– Nu știu ca furia să fi rezolvat vreodată vreun conflict, dragostea a făcut-o întotdeauna
– Uneori nu mai vedem pădurea de copaci. Uneori ne concentrăm prea intens pe câteva aspecte negative ale relației, pe câteva defecte ale celuilalt, și nu mai vedem ceea ce avem bun împreună.
– Diferențele dintre noi nu au de ce sa ne îndepărteze. Doar nu am pornit la drum cu clona noastră! Este un prilej numai bun ca să vedem cât de toleranți suntem, cât de puternică este relația noastră.
– Daca nu mai există cale de reconciliere, nu văd de ce să facem din asta o tragedie sau să ne încărcăm, pe termen lung, cu sentimente și stări paguboase: ură, furie, vinovăție, dezamăgire, frustrare, dispreț, depresie. Este mersul firesc al lucrurilor: oamenii stau împreună, apoi se despart! Viața este oricum dar nu previzibilă și controlabilă. Orice relație are un început și un sfârșit. Putem alege, totuși, să privim în urmă cu drag, cu recunoștință. Cu siguranță au fost și nenumărate clipe prețioase, de ce să ne concentrăm pe cele neplăcute? Nu cred că pune cineva, într-un album de fotografii, poze cu gunoiul adunat peste zi. De ce nu ne-am trata mintea și sufletul la fel?
Deci ar trebui sa evitam sa discutam diferentele? Sau sa ne despartim daca nu le putem reconcilia?
Dimpotrivă. Să le discutăm de fiecare dată când apar, dar să o facem cu drag, cu calm, nu stăpâniți de orgolii, de furie, de frică.
Când am scris despre despărțire, mă refeream la momentul în care unul dintre parteneri anunță că nu mai dorește să rămână în relație, în ciuda multelor eforturi care s-au depus pentru menținerea ei. În iubire, aceea adevarată, nu îl abandonezi pe celălalt atunci când se rătăcește de tine. îi ești alături, încerci tot ce poți ca să îl aduci înapoi, în relație. Dacă insistă să plece, îi mulțumești pentru tot ce ți-a dăruit bun și îți vezi de viață. Ce altceva ai putea face? Nu ai control decât asupra ta. Dragostea, aceea adevărată, se trăiește, cred eu, cu ușa deschisă…
Ce parere aveti despre suplimentele alimentare, gen Centrum, Calciu Sandoz, etc? Le recomandati?
Calciu doar in masura in care exista deficit. Nu recomand o anumita firma. Vitaminele doar in masura in care nu poate fi asigurat un aport suficient din alimentatie.
Mai bine sa prevenim depresia decat sa o tratam. Daca se ajunge la tratament cu antidepresive, este greu, va vorbesc din proprie experienta, ca sa nu mai vorbim despre posibilele efecte secundare ale acestora.