« Depresia e punctul nevralgic al iubirii.[…] Când se instalează, degradează eul şi, în cele din urmă, eclipsează capacitatea de a da ori de a primi afecţiune.[…] Ea distruge nu numai legătura cu ceilalţi, ci şi capacitatea de a fi împăcat când eşti doar cu tine însuţi. Iubirea, chiar dacă nu are rolul de a ne păzi de depresie, este ceea ce protejează mintea şi o apără de sine.[…] Iubirea uită din când în când de noi, iar noi uităm de iubire. În depresie, devine de la sine înţeleasă lipsa de scop a oricărei iniţiative şi a fiecărei emoţii, lipsa de sens a vieţii înseşi. Singurul sentiment ce rămâne în această stare lipsită de iubire este lipsa de importanţă. » (Andrew Solomon – Demonul amiezii)
E chiar primul paragraf al cărţii şi spune multe despre stilul original al acestui scriitor. Pe a doua pagină am dat peste un paragraf care arată întinderea lecturilor pe care Andrew Solomon le-a pus la lucru în această anatomie a depresiei.
« Sfântul Antonie, aflat în deşert, când a fost întrebat cum îi deosebeşte pe îngerii care vin la el umili de diavolii care vin sub înfăţişări strălucitoare, aspus că după felul în care te simţi dupa ce au plecat.Când te-ai despărţit de un înger, simţi că prezenţa lui te-a întărit; după ce a plecat un diavol simţi oroare. Suferinţa psihică e un înger umil, care te lasă cu gânduri puternice, limpezi şi cu sentimentul propriei profunzimi. Depresia e un diavol care te lasă îngrozit. »
DAN GHENEA 
Pare foarte interesant !
Mergeti ?
Sper sa ajung
Ati citit-o? Este o carte pe care o recomandati oricui sau doar celor din bransa dvs.? Ma uit putin peste niste note biografice. Andrew Solomon nu este nici psihiatru, nici psiholog, desi are un doctorat foarte recent in psihologie. Crescut intr-o familie instarita, cu multe privilegii materiale si sociale, este un homosexual declarat, casatorit, are doi copii pe care ii creste alaturi de partenerul sau de viata. Sper ca aceasta carte sa nu faca parte din seria numeroasele bestseller-uri de self-help care au invadat piata in ultimele decenii (multe dintre ele cam tampiţele) si sper, totodata, sa nu fie vreo biografie romantata, abundenta in detalii intime privind viata personala a gay-ilor, discriminarile pe care trebuie ei sa le suporte si depresiile in care se scufunda ca urmare a modului in care sunt priviti si tratati de cei din jur… Si sper ca eticheta de “volum finalist la premiul Pulitzer” sa fie o recomandare valida pentru lectura, cu toate ca si Hertha Muller a luat Nobelul pentru literatura, iar eu nu am inteles nimic din romanele sale.
Nu nu am citit cartea, nici nu era o invitatie la lectura. Deocamdata era doar o invitatie la lansarea de carte si o invitatie de a reflecta asupra celor doua paragrafe (care mi se pare ca merita cateva minute de reflectie). Cand o sa am cartea in mana o sa ma hotarasc daca o citesc sau nu. Faptul ca autorul e gay nu-mi spune nimic deocamdata.
Depresia da viata unui om peste cap. Este o boala grea, in cazurile extreme putandu-se ajunge si la sinucidere.
Sper sa ajungeti si apoi sa ne povestiti …