Pilat merită simpatia noastră, nu pentru că ar fi fost un om bun aflat în mod tragic în eroare, ci pentru că nici noi nu suntem mult mai buni. Poate că noi credem în Isus, dar nu credem în ideile sale, cel puţin nu în ideile lui despre violenţă, adevăr şi dreptate.
(Miroslav Volf – Excludere şi Îmbrăţişare)
[…] sinele celuilalt contează mai mult decât adevărul meu. Cu toate că trebuie să fiu gata să mă neg pe mine de dragul adevărului, nu-mi este permis să-l sacrific pe celălalt pe altarul adevărului meu. Isus, care a pretins a fi Adevărul, a refuzat să folosească violenţa pentru a-i « convinge » pe aceia care nu recunoşteau adevărul lui. (idem)
Iertarea şchioapătă atunci când îi excludem pe duşmanii noştri din comunitatea oamenilor şi ne excludem pe noi înşine din comunitatea păcătoşilor » (ibidem)
Rate this:
DAN GHENEA 
Pilat merita simpatia noastra? Parca a fost un guvernator corupt, nedrept, nemilos, sangeros…Si in ce eroare s-a aflat? Cu parere de rau, nu am astfel de simpatii. Incerc sa ma dumiresc cine este Miroslav Volf..
Enervant Volf, nu-i asa? Mai ales cand te provoaca sa zici « multumesc tie, Doamne, ca nu sunt corupt, nedrept si nemilos ca … »
fraza zice « nu pentru ca… », deci ca Pilat nu era bun (si cu erori inerente, marunte), ci asa cum spuneti – corupt, nedrept… Volf vrea sa spuna ca daca il judecam pe Pilat, ne judecam pe noi. Si de ce sa credem ca noi am fi fost in ziua aceea mai buni decat Pilat?
Volf – teolog protestant de origine croata; mi-am petrecut dimineata citind pe net lucruri de si despre el, fiind incitat de o recenzie la Excludere si Imbratisare http://drezina.wordpress.com/2014/06/01/miroslav-volf-excludere-si-imbratisare-note-de-lectura-1/
Din recenzia la care faceti referire, mi-a placut doar imaginea imbratisarii si interpretarea ei; in rest, recunosc ca nu am inteles prea multe.
Nu am vocatie de fariseu, nu ma pun pe mine mai presus decat altii (chiar daca par aroganta), imi recunosc slabiciunile si pacatele. Nu-l judecam pe Pilat pentru procesul si condamnarea lui Hristos, ci nu intelegeam sentimentul de simpatie pentru el. Dar, citind mai bine fraza, mi-am dat seama ca nu am prins nuanta. Mea culpa 🙂 Si multumesc mult pentru lamuriri. Mereu amabil si rabdator!
Mie nu mi se pare deloc enervant. Poate oamenii aceştia « răi » au un scop al lor: să îi determine pe ceilalţi să crească spiritual. Fără provocari, cum s-ar putea antrena muşchiul acesta, al puterii interioare? Lumina nu există în absenţa întunericului. Undeva, in Africa, dacă nu ma înşel, metoda de « cuminţire » a celor care « greşesc » este aceasta: se face un cerc în mijlocul căruia se aşeaza « păcătosul », toţi membrii tribului privind-o şi povestind absolut toate calităţile şi faptele bune ale « păcătosului ». Practica aceasta se aplică destul de rar. De ce, vă las pe dumneavoastră să judecaţi.
*se aşază persoana « păcătoasă »
frumos articlolul domnule doctor.