Ce ziceti de asta?
Aproape toţi criticii monarhiei constituţionale aduc ca argument că nu e democratic să nu aibă şansa orice cetăţean să ajungă în fruntea statului.
Perfect. Propun atunci să alegem preşedintele prin tragere la sorţi. Nu e nicio glumă: dacă tot aducem vorba despre democratie, atunci de ce să nu adoptăm modelul atenian? La Atena, conducătorii erau aleşi prin tragere la sorţi dintre toţi cetăţenii onorabili.
Cum? E mai bine să organizăm alegeri prezidenţiale? Ia să vedem ce fel de selecţie asigură alegerile: oameni de partid, oameni de paie, oameni corupti, oameni cu coate ascutite şi coloana flexibilă. Si lista « calităţilor » poate continua.
Care e şansa ca din acest proces de selecţie negativă să rezulte un presedinte moderator, impartial, respectuos faţă de legile şi instituţiile ţării? Aproape nulă. Şi sigur mai mică decât probabilitatea de a găsi o asemenea persoană prin tragere la sorţi.
Ce ziceţi? Facem o loterie a presedintilor? Sau…
Voir l’article original 12 mots de plus
DAN GHENEA 
Democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea…Triumful cantităţii împotriva calităţii.
Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămân indiferent la incapacitatea democraţiei de a asigura selecţia naturală a valorilor. Democraţii gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate şi unde e majoritatea, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democraţie.
Prin însăşi ordinea ei ideologică, democraţia îl obligă pe idiot să stea alături de geniu şi să-i poată zice: ce mai faci frate? Partea proastă este că oamenii de excepţie pot ajunge captivi în cirezile democrate.
Singura forma ideală de guvernământ e monarhia. Monarhia ar presupune şi alegeri şi partide şi ar presupune un arbitru: acest arbitru, văzând forţele politice în conflict, alege el, de fiecare dată, dar n-o alege pe cea mai populară ci pe cea mai adecvată interesului general. Deci monarhia n-are criterii de conducere democratice . De fapt monarhia a făcut România Mare, iar democraţia a mai redus-o.
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, Humanitas 2009
Numai cine nu „a făcut armata” nu ştie cum e să fii într-o cireadă în adevăratul sens al cuvântului.
Rolul regelui intr-o monarhie parlamentara nu este sa se opuna vointei majoritatii ci sa asigure respectarea fundamentelor constitutionale ale statului. Regele nu e un arbitru jucator ci un arbitru adevarat.
Poate că au mai fost în istorie şi regi jucători însă eu cred că principala diferenţa dintre un rege şi un preşedinte apare in primul rând din educaţia primită, primul este pregătit încă de mic pentru cea ce va fi în timp ce al doilea trebuie să lupte cu toate mijloacele pentru a ajunge în vârful piramidei, luptă ce necesită un alt tip de educaţie. De asemenea, interesele celor doi sunt total diferite, în timp ce preşedintele trebuie să-şi menţină electoratul, regele poate veghea liniştit.
Eu sunt de părere că o întoarcere la monarhie va fi foarte greu de realizat deoarece omul, fiinţă limitată, doreşte cel puţin să creadă că deţine controlul prin schimbarea conducătorului, nu mai accepta să fie condus aşa pur şi simplu ci numai cu acordul lui. Aceştia sunt, după cum spunea Socrate, „cei ce cred că ştiu” şi chiar şi eu îmi aduc aminte că după „revoluţie” de multe ori când am votat am crezut că ştiu.
Se spune că fiecare popor îşi are conducătorul pe care îl merită, dar probabil că e vorba cumva de o medie! Şi atunci soluţia ar fi să înclinăm media în cealaltă parte prin educaţie! Dar şi aici e o problemă că si aceasta e făcută de cineva!