Daca iti spune « Nu am nimic de ascuns, ai aici parolele de la laptop, telefon, e-mail si toate parolele pe care le mai tin minte », refuza-l din capul locului, fara sa ceri timp de gandire. Asta iti va crea mari probleme, dar mai bine sa le infrunti acum decat mai tarziu. « Sa stii ca nu ti-as fi cerut sa faci acelasi lucru. Nu sunt un tip gelos si am totala incredere in tine. » Poate crezi ca raspunsul potrivit ar fi « Si eu am deplina incredere in tine, asa ca nu am nevoie de nicio parola ». Nu la continuarea asta ma gandeam cand te-am sfatuit sa refuzi darul otravit al cheilor de acces.
………………………………………………………………………………..continuarea pe Ralix.ro (aici)
DAN GHENEA 
oamenii sunt perversi si hoti in ziua de azi, asa ca, vorba aceea, la pomul laudat sa nu te duci cu sacul, iar drumul spre iad este pavat cu bune intentii.
Deşi am semnat la notar de o săptămână începerea procedurilor pentru divorţ, soţia mea încă are parolele mele, nu le-am schimbat, încă mai vreau să mă încred în ea, a te încrede în cineva e un act de dragoste, te dăruieşti necondiţionat, eu nu am avut niciodată vre-o parola de-a ei, nu i-am cerut şi nici nu am dorit vreodată. Daca s-a uitat vre-o data în corespondenţa mea nu ştiu dar aş fi bucuros să o fi făcut, ar fi însemnat că îi păsa de mine şi în plus nu am nimic de ascuns.
Încrederea în cineva, indiferent că e persoana iubita sau altcineva se câştigă greu şi se pierde intr-o fracţiune de secundă însa merita orice efort.
Suntem cu toţii nebuni, am început sa ne legăm in tot felul de contracte, de legături notariale ba chiar si partidele fac protocoale de tot felul care cad la cea mai mica adiere de vânt, nu vedeţi ca esenţa este in alta parte ” Încredere, Dragoste, Dăruire,” orice altceva reprezintă numai himere, surogate pentru a ne păcăli sentimentul de siguranţă.
Şi până la urmă dacă îţi este înşelată încrederea, dacă dăruirea ta a fost călcată în picioare tot ieşi în câştig, măcar ştii cu cine ai de a face.
Increderea are sens doar atunci cand nu stii tot. Nu poti sa ai incredere ca 2+2=4. Stii precis asta.
Controlul sau posibilitatea de a fi controlat nu ajuta la dezvoltarea increderii reciproce. Dimpotriva.
Exista o metoda mult mai buna – comunicati direct, fata catre fata.
M-am referit la încredere ca element al unei dovezi de dăruire, întradevăr darurile de cele mai multe ori au şi o doză de interes, însa in cadrul unor relaţii sincere şi corecte, interesul poate fi dat chiar de dorinţa de consolidare a acestei relaţii. Controlul în acest caz devine inutil deoarece oricând un partener corect poate sa spună ca nu se mai simte bine în această relaţie şi să meargă pe alt drum.
În opinia mea „controlul” este cel care dăunează şi nu încrederea, aveţi perfectă dreptate când spuneţi ca este toxica încrederea atunci când este oferită pentru control, dar doresc sa cred ca aceasta este o situaţie de anormalitate, un lucru rar şi ieşit din comun, după mine normalitatea se află in altă parte.
Admir de mult timp relaţia unei colege de serviciu care îşi cunoaşte soţul de la 16 ani şi care are o relaţie „de vis,” după 20 şi ceva de ani sunt aproape ca la început, o aduc in discuţie deoarece ea nu are adresa de e-mail, îi trimit corespondenţa pe adresa soţului şi nu au nimic toxic.
Problema însă este că normalul a devenit dubios şi ca aşa cum atunci când călătorim în occident trebuie sa ne aşteptăm la o anumita reticienţă din partea gazdelor tot aşa şi atunci când vrem sa arătăm deschidere şi încredere partenerului trebuie să gândim de două ori ca nu cumva acesta să fi avut vre-o experienţă anterioară şi de fapt să fim înţeleşi greşit.
Îmi cer scuze, mă lupt pentru idee şi nu pentru realitatea care ne înconjoară!
Încrederea într-un om, de pilda într-un om care cârmuieşte, e un act de dragoste. Spiritele democratice vor acte de raţiune. Într-o dăruire (mă încred în cineva), într-un angajament faţă de comunitate, ei vor acte de judecată şi calcul. Preferă căsătoriei prin dragoste pe cea prin raţiune.
Sunt şi eu convins că, în majoritatea lor, reuşesc mai bine căsătoriile din calcul. Dar nu mă pot împiedica să pledez pentru cele din dragoste.
Constantin Noica, Jurnal filozofic, pag. 52, Humanitas 2008
Însa în acest pasaj cred că autorul voia să evidenţieze superioritatea sistemului monarhic faţă de cel democratic, tema care de altfel se regăseşte mai pregnant la Petre Ţuţea.