Étiquette : gelozie

Gelozie şi seducţie


Câteva rânduri suculente din « tratatul » asupra celor patru iubiri de Stendhal. Azi, despre gelozie în iubirea de bun-gust.

« Fiecare perfecţiune pe care o adaugi aureolei obiectului iubirii, şi care poate iubeşte un altul, departe de a-ţi procura o bucurie celestă, îţi răsuceşte un pumnal în inimă. O voce îţi strigă: de această  plăcere încântătoare, rivalul tău este cel care se va bucura! »

« Întâlniţi o femeie drăguţă galopând în parc, iar rivalul este faimos pentru caii săi frumoşi, care fac zece mile în cincizeci de minute. În această situaţie furia se naşte uşor; nu-ţi mai aminteşti că în dragoste a poseda nu înseamnă nimic, a de bucura înseamnă totul; exagerezi fericirea rivalului, exagerezi insolenţa care îi dă această fericire şi ajungi la culmea tulburării, adică la extrema nefericire, încă şi mai înveninată de un rest de speranţă. »

 « Trebuie să îţi ascunzi iubirea în faţa rivalului şi, sub un pretext de vanitate şi foarte îndepărtat de iubire, să îi spui în secret şi cu toată politeţea posibilă, cu aerul cel mai calm şi mai simplu: «Domnule, nu ştiu de ce oamenii din jur a găsit de cuviinţă să spună că aş fi cu doamna X; au chiar bunătatea să creadă că sunt îndrăgostit de ea; dacă aţi dori-o, v-aş ceda-o cu inima deschisă, dacă nu aş şti că în acest fel m-aş expune într-un rol ridicol. În şase luni, o veţi pute lua în voie; dar azi onoarea ce este legată, nu ştiu de ce, de aceste lucruri, mă obligă să vă spun, spre marele meu regret, că, dacă din întâmplare nu aţi avea chibzuinţa de a aştepta să vă vină rândul, unul dintre noi va trebui să moară.» »

« Nimic nu plictiseşte mai mult iubirea de bun-gust decât iubirea-pasiune a partenerului »

« E cunoscută în Franţa anecdota cu domnişoara de Sommery, care, surprinsă în flagrant delict de către amantul său, îi neagă vehement faptul, şi, cum celălalt continua să protesteze, i-o întoarce: «Ah! Văd bine că nu mă mai iubeşti, crezi mai mult ceea ce vezi decât ce îţi spun eu!»« 

Jaluzele


Jaluzelele sunt folosite astazi pentru a regla cantitatea de lumina care patrunde intr-o incapere. La origine, in haremurile orientale, serveau pentru a permite omului aflat in interior sa vada ce se petrece afara fara a fi vazut. In româna a ajuns din franceza, asa cum arata si pluralul mai rar jaluzii ( fr. jalousie).

Drumul cunoscut al cuvantului: gr. ζηλος (=in fierbere, efervescent) – lat. zelus (insufletire, perseverenta) – lat. zelotus (plin de ardoare, de iubire, de simpatie) – it. geloso (invidios, posesiv) – fr. jaloux (invidios, anxios sa nu piarda ceea ce are) – fr. jalousie (gelozie, invidie, dar si stor) – rom. jaluzie / jaluzea. Cuvantul romanesc gelozie e derivat din italianul gelosia, acesta desemnand, ca si in franceza, atat jaluzeaua (sens primar), cat si sentimentul (sens ulterior).

Gelosia italiana (cea care acopera ferestrele) se naste dintr-o frica reala – frica de raidurile piratilor mauri (de altfel si solutia tehnica e preluata tot de la ei). A-ti pazi femeile devine cu timpul o obisnuinta mentala, chiar daca piratii ajung mai rar sa faca raiduri in Peninsula. Iar frica isi pierde obiectul concret, devenind anxietate. Cand ajunge in Franta, in secolul al XVI-lea, odata cu reginele italiene, jaluzia este deja aceasta anxietate din spatele unor ferestre acoperite. Maurii nu mai ajungeau de opt secole pana pe Loara. Dar umbra suspiciunii a crescut sub acoperirea persienelor (celalalt nume franco-italian al jaluzelelor).

Iubirea posesiva e legata intrinsec de gelozie. Pentru ca nu pot controla ce gandeste si ce simte o alta persoana. Iubirea empatica exclude gelozia pentru ca nu urmareste controlul celuilalt ca si cum ar fi o parte din mine, ci intelegerea partenerului. A intelege si a te lasa inteles. Ceea ce nu vrea sa riste gelosul din spatele jaluzelei.