Catégorie : Cuplu

Aţi încercat cele șase soiuri de dragoste?


de Roman Krznaric

Cultura de astăzi a cafelei are un vocabular extrem de sofisticat. Vrei un cappuccino, un espresso, un latte slab, sau poate un macchiato caramel cu gheață?

Grecii antici au fost la fel de sofisticaţi în felul în care au vorbit despre dragoste, recunoscând șase soiuri diferite. Ei ar fi fost șocaţi de necioplirea noastră aflând că folosim un singur cuvânt atât pentru a şopti « Te iubesc » peste o masă la lumina lumânărilor cât și pentru a semna ocazional un e-mail « cu multă iubire ».

Deci, care au fost cele șase iubiri cunoscute grecilor? Și cum pot să ne inspire pentru a trece dincolo de dependenţa noastră actuală de dragostea romantică, care face ca 94 la suta din tineri să spere – adesea în van – că vor găsi sufletul pereche unic care să satisfacă toate nevoile lor emoționale?

  1. Eros, sau pasiune sexuală

Primul tip de dragoste era numit eros, după zeul grec al fertilității, și reprezenta ideea de pasiune si dorinţă sexuală. Dar grecii nu gândeau întotdeauna erosul ca pe ceva pozitiv, așa cum avem noi tendința de a face astăzi. De fapt, erosul era văzut ca o formă periculoasă, înflăcărată și irațională a iubirii care te putea lua în stăpânire, în posesiune – o atitudine împărtășită de mulți gânditori spirituali de mai târziu, cum ar fi scriitorul creștin CS Lewis.

Eros a implica o pierdere a controlului care îi speria pe greci. Ceea ce e ciudat, pentru că pierde controlul este exact ceea ce mulți oameni caută acum într-o relație. Nu sperăm cu toții să ne îndrăgostim « nebunește » ?.

  1. Philia, sau prietenia profundă

Cea de a doua varietate de dragoste era filia sau prietenia, pe care grecii o apreciau mult mai mult decât sexualitatea fără nobilitate a erosului. Filia privea prietenia camaraderească profundă care se dezvolta între frații de arme care luptau cot la cot pe câmpul de luptă. Era vorba de loialitate față de prieteni, sacrificiu pentru ei, precum și împărtăşire de emoţii cu ei.

Ne putem întreba cât de mult din această filia tovărășească avem în viețile noastre. Este o întrebare importantă într-o epocă când încercăm să adunăm « prieteni » pe Facebook sau « adepți » pe Twitter -realizări care i-ar fi impresionat prea puţin pe greci.

  1. Un alt fel de filia, uneori numit storge, întruchipa dragostea dintre părinți și copiii lor.    vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvooooooooooooooooooooo………………..ooo
  2. Agape, sau iubirea pentru toată lumea

A patra dragoste, probabil cea mai radicală, era agape sau dragostea altruistă. Aceasta era o dragoste pe care o extinzi la toți oamenii, indiferent dacă sunt membri ai familiei sau străini îndepărtaţi. Agape a fost mai târziu tradusă în limba latină prin caritas, care este originea cuvântul nostru « caritate ».

C.S. Lewis a mentionat-o ca « iubire-dar, » cea mai înaltă formă de iubire creștină. Dar apare, de asemenea, în alte tradiții religioase, ca, de exemplu, în ideea de metta sau « bunătatea universală » din budismul Theravada.

  1. Pragma, sau dragostea de lungă durată

Un alt soi de iubire la greci era iubirea matură cunoscut sub numele de pragma. Aceasta era înțelegerea profundă care se dezvolta în cuplurile căsătorite durabil.

Pragma însemna a face compromisuri pentru ca relația să meargă de-a lungul timpului, și a arăta răbdare și toleranță.

Psihanalistul Erich Fromm a spus că noi cheltuim prea multă energie pentru « îndrăgostire » și ar trebui să învățăm mai multe despre cum să « rămânem în dragoste. » Pragma este tocmai despre a rămâne în dragoste, a face un efort pentru a da iubire mai degrabă decât doar să o primeşti. Cum aproximativ o treime din primele căsătorii din SUA se încheie prin divorț sau separare în primii 10 ani, grecii ar crede cu siguranță că ar trebui să aducem o doză serioasă de pragma în relațiile noastre.

  1. Philautia, sau iubirea de sine

A şasea varietate greaca de dragoste a fost philautia sau iubirea de sine. Și inteligenţii greci şi-au dat seama că erau două tipuri. Unul era un soi nesănătos asociat cu narcisismul, caz în care devii obsedat de sine și centrat pe faimă si avere personală. O versiune mai sanatoasă creşte capacitatea de a iubi în sens larg.

Ideea era că, dacă te placi și te simți în siguranță în tine însuţi, vei avea multă dragoste pentru a da altora (așa cum se reflectă în conceptul inspirat de budism de « auto-compasiune »). Sau, așa cum Aristotel a spus-o, « Toate sentimentele prietenoase pentru alţii sunt o extensie a sentimentelor omului pentru el însuși. »

Grecii antici au găsit diverse tipuri de iubire în relațiile cu o gamă largă de oameni – prieteni, familie, soț, străini, și chiar cu tine însuţi. Acest lucru contrastează cu concentrarea noastră tipică pe o singură relație romantică, în care sperăm să găsim toate aceste diferite iubiri împachetate într-o singură persoană sau sufletul pereche.

Mai mult decât atât, ar trebui să abandonăm obsesia noastră cu perfecțiunea. Nu vă așteptați ca partenerul pentru să vă ofere toate soiurile de dragoste, tot timpul (cu riscul de a da deoparte un partener care nu ţi-ar îndeplini dorinţele).

Diversitatea sistemul elen de iubiri poate oferi, de asemenea, consolare. Identificând în ce măsură în sunt prezente în viața ta cele șase iubiri, s-ar putea descoperi că ai mult mai multă decât dragoste ţi-ai fi imaginat – chiar dacă resimți absența unui iubit.

E timpul să introducem cele șase soiuri de dragoste greacă în modul nostru de zi cu zi de a vorbi și de a gândi. Dacă arta cafelei merită propriul vocabular sofisticat, atunci de ce nu şi arta iubirii?

(articolul original – aici; nu am tradus paragraful referitor la dragostea ludică pentru că ludus e un cuvânt latin, nu elen, iar conceptul de dragoste ludică e o invenţie foarte recentă – poate fi valid, dar cu siguranţă nu e antic)

Îl/O placi? Îl/O doreşti? Îl/O iubeşti?


Ca să-l doreşti nu e musai să-l placi, ba adesea e chiar contraindicat. Ca să-l doreşti e suficient să fie greu de prins sau să crezi tu că e greu de prins.

După ce-l ai, nu ai cum să-l mai doreşti. Dacă ai noroc, s-ar putea să-l placi un pic după ce nu-l mai doreşti.

Oricum, dorinţa se aprinde mai mult din durere decât din plăcere. Cu plăcerea faci cel mult un foc de tabără într-o noapte scurtă de iunie.

Dincolo de durere şi de plăcere încep fericitele chinuri ale dragostei.

4 ani de relatie virtuală


ghi2Pentru a marca 4 ani de relaţie în blogosferă cu domniile voastre am pus pe masă în loc de tort un ghiveci. După chipul şi asemănarea blogului. Iar mai jos m-am gândit să vă înşir cele mai gustate 20 de porţii în aceşti 4 ani.

1. Simpatic şi parasimpatic – o pagină din Atlasul de stres

Dintre Admiraţii, una este în top 20

2. Admiraţii (2): Volumul aproximativ al butoiului

Dintre articolele despre relaţia de cuplu, mai mulţi aţi citit

3. Terapia de cuplu creste riscul de a divorta?

14. Dansul nuptial

20. Mărul lui Newton şi mărul lui Adam

Mai scriu uneori articole despre monarhia constituţională şi avantajele ei

4. 10 argumente pentru 10 Mai

16. Regalitatea la feminin: exemplul unor femei exceptionale

19. Cel mai nou sistem politic: monarhia constitutionala

Urmează apoi câteva dintre postările pe teme de psihologie pop

5. Psihologie pop: asertivitatea

6. Admiraţia

7. Frica de intimitate

18. Despre empatie (un fel de test)

Despre psihiatri şi psihologi

8. Un psi cu care te poţi înţelege: Diana Decean

10. Un psi cu care te poţi înţelege: Domnica Petrovai

11. Un psi cu care te poŢi ÎnŢelege: Elvira Alexandrescu

15. De ce să mergi la psihiatru?

Din ce în ce mai căutate au fost articolele despre părinţi şi copii

9. Încrederea şi cele două feluri de iubire părintească

17. Arta de a fi prezent

Au urcat în top 20 şi două articole despre tulburări legate de stres

12. Migrena si tulburarile depresive

13. Stresul şi alergiile

Şi uite că am reuşit să fac şi dintr-un top un ghiveci! Mulţumesc tuturor celor care au gustat!

Desert cu empatie


Trebuie să recunosc: aveam fantezii cu mine în rol de salvator al relaţiei lor. Aveau un terapeut cunoscut, dar nu părea să fi reuşit ceva. Aşa că merita să încerc. Nu se ştie de unde sare iepurele.

Dar iepurele a sărit din bucătăria lui Ganero. I-am spus lui Ganero că am ceva indicii pentru jumătate din ingredientele supei intimităţii. Ganero aduse hârtia pe care scrisesem cele nouă ingrediente.

– Pe lista ta, zise Ganero uitându-se la mine, la mijloc e empatia. Asa că azi avem desert. Am pregătit ceva care iese bine doar dacă înţelegi cum se vede lumea din papucii celuilalt… Sper să tăceţi un sfert de oră şi să savuraţi atent acest tiramisu. Tiramisu nu înseamnă „ia-mă şi du-mă întru-un loc vrăjit”, ci mai degraba „înţelege-mă şi vom merge împreună”.

………………………………….(textul complet al episodului 6 din Supa intimităţii îl puteţi citi pe Ralix.roaici)

Cinci poveşti despre dragoste


Nu cinci poveşti de dragoste, ci despre dragoste. Nu trăitul povestit, ci netrăitul – ce ar fi trebuit să fie, punând în umbră ce a fost.

1. Povestea omului potrivit – undeva în lume se află cineva care e complementul exact al dorinţelor mele.

Clasicul mit al jumatatilor. Fiinte perfecte au fost sectionate la inceputul lumii si de atunci jumatatile se cauta pentru a reface fuziunea originara.

Cum se face ca ne asteptam sa ni se intample o intalnire atat de improbabila? Fiecare dintre noi se simte special pe lumea asta, intr-un fel sau altul.

Dar descopeim curând, ca in romanele ruseşti, ca ne-a apropiat mai mult nevoia de a nu fi singuri decât potrivirea deplina a dorintelor noaste. Si suntem dezamagiti ca 1/2 din fiinţa perfectă + 1/2 din fiinţa perfectă = 2 fiinte imperfecte.

Şi chiar dacă nu ni s-a părut, şi potrivire a fost, asta nu însemnă că acum putem să lenevim culegând fructele perene ale acelei potriviri din ziua întâi. Venim din direcţii diferite, cu bagaje diferite, aşa că, dacă lăsăm să lucreze doar natura şi timpul, curenţii care ne-au adus la  întâlnirea nostră magică ne vor şi despărţi. Dacă vrem să rămânem împreună trebuie să învăţăm să navigăm împreună.

Mitul jumătăţilor e relatat de Platon. Platon nu a prea nimerit-o cu ideile despre dragoste (ca să nu mai vorbim de catastrofa pe care a provocat-o în gândirea politică!). Ca antidot la acest mit reînviat de romantism vă propun să recitiţi o poveste românească: Ileana Sânziana.

timp2. Povestea timpului potrivit

Pe lângă oportunităţile ratate pentru că umblu cu mitul jumătăţilor în cap, mai există şi un alt tip de ochelari de cal pe care îi poartă căutătorii de potrivire: aşteptarea momentului ideal.

La început e mereu « prea devreme » – « nu vreau să mă implic deja, sunt prea tânăr, vreau să mă mai joc ». Apoi, aproape fără veste, aceiaşi oameni cred că pentru multe lucruri e deja « prea târziu ».

Pentru boala prea devreme / prea târziu vă propun ca lectură terapeutică Povestea porcului. Fata de împărat prezintă la început sindromul prea devreme; aşa că se joacă (destul de crud!) cu peţitorii, propunându-le un proiect aparent imposibil…

Dacă vreţi, citim împreună povestea într-una dintre zilele următoare.

fuz3. Povestea unirii totale

Unul din jocurile preferate ale îndrăgostitului este să spere că dacă partenerul îl iubeste cu adevarat, atunci nu mai e nevoie să îi spună care îi sunt dorintele pentru că, desigur, celălalt le va ghici.

Lucrurile par sa mearga asa doar in timpul cat persista iluzia ca nici nu-mi pot dori mai mult decat imi ofera iubitul meu; imi neg dorintele strict personale pentru ca mi se pare ca nimic nu poate fi mai bun decat fuziunea cu partenerul, atat de caracteristica fazei de indragostire.

Distorsiunea de gandire numita îndrăgostire, aceea care ne face să credem ca suntem şi vom rămâne in fuziune până la adânci bătrâneţi, trece (în cel mult 3 ani). Şi atunci, unu plus unu  nu mai face, magic, unu ci ajungem la egalitatea banală 1+1 = 2. Două personalităţi diferite, câteva potriviri (din ce în ce mai puţin « magice »!) şi destule diferenţe care trebuie gestionate.

De altfel durabilitatea unei relaţii depinde mai puţin de potriviri cât de modul în care cuplul gestionează diferenţele. O demonstraţie cu stil a acestei teoreme dă Tolstoi în Anna Karenina.

control4. Povestea elixirului dragostei

E o poveste de control. E căutarea unei reţete afrodisiace fără greş.

Nu e greşit să cred că într-o relaţie e de lucru. Partea proastă e că uneori e considerat esenţial controlul asupra pasiunii, adică exact asupra elementului cel mai incontrolabil al relaţiei amoroase.

E ca şi cum ai număra paşii de dans. Nu merge. Ce poţi face e să ai o sala de bal convenabilă, o muzică bună şi, desigur, chef de dans. Dar pasiunea are propriul ei ritm. Aş spune că e unul în trei timpi, ca şi în multe dansuri: depărtare-apropiere-contact-depărtare-apropiere-contact…

Daţi voie relaţiei să respire. Dansaţi.

Dacă vreţi să vă detaşaţi cu un zâmbet de această nevoie de control a emoţiilor celuilalt, luaţi aminte la Visul unei nopţi de vară al bătrânului Will.

lion5. Povestea oglindirii

Echo s-a îndrăgostit de Narcis, dar Narcis nu o băga în seamă pe Echo. Echo s-a stins de durere rămânând în urma ei doar vocea (ecoul). Narcis a fost pedepsit de Nemesis cu… dragostea pentru propria lui imagine. Şi a murit înecat în apa care îi reflecta chipul iubit.

O variantă a mitului se prelungeşte şi în îndemnul (foarte la modă azi) : învaţă să te iubeşti ca să poţi să iubeşti. Sfatul ar fi bun dacă ar preciza că nu e vorba să iubeşti imaginea exterioară, gusturile tale, modul tău de viaţă, ci să descoperi, să accepţi şi să iubeşti ceea ce este cel mai înauntrul tău (intimus) şi să poţi oferi apoi fără frică din darurile acestui spaţiu interior.

Narcisul contemporan iubeşte iniţial ecoul propriilor sale preferinţe. Apoi se plictiseşte şi Echo devine vinovatul de serviciu pentru această mare plictiseală.

O iniţiere antinarcisică poate fi Frumoasa şi Bestia.

Acestea au fost cele 5 poveşti despre dragoste şi cele 5 poveşti de dragoste. Noapte bună, adulţi!

Stendhal şi Iepurele lui Paul din Tars


Stendhal gaseste ca dragostea e de patru feluri: iubirea-pasiune, iubirea-gust, iubirea fizica si iubirea-vanitate. Delicatetea e caracteristica principala a iubirii gust. Iubirea-pasiune e in contratimp cu iubirea-gust.

…………………………

Scot e-readerul si il deschid la semnul de carte pus special pentru Victor in trenul de noapte spre Timişoara. Acolo unde se poate citi elogiul pe care Henry Drummond, via Paolo Coelho, îl face delicateţii.

„Se spune că delicateţea e dragostea în lucrurile mici. Iar marele secret al politeţii este să iubeşti. Dragostea nu poate să se poarte cu necuviinţă. Poţi pune cea mai necizelată persoană în cea mai înaltă societate şi dacă are un preaplin de dragoste în inima sa nu se va purta cu necuviinţă. Pur şi simplu nu poate face asta. »

_____________________________________________

Iepurele e Coelho. Drummond comentează Epistola către Corinteni. Coelho traduce liber comentariul lui Drummond. Eu m-am apucat să brodez pe marginea comentariului lui Coelho în serialul Supa intimităţii publicat pe Ralix.ro. Acolo puteţi citi şi textul complet al părţii a cincea – Delicateţea.