Auzim, citim sau chiar vorbim despre “timp de calitate” petrecut cu copiii nostri. Am intrebat un grup de colegi, consilieri familiali, cât timp de calitate e necesar, dupa opinia lor, pentru a raspunde nevoilor copilului. Raspunsurile au fost surprinzator de omogene: in jur de 30 de minute pe zi. Se gândiseră că “timp de calitate” inseamnă un interval definit, dedicat exclusiv si intensiv copilului. Astfel de intervale trebuie sa existe, dar nu reprezinta singura specie de timp de calitate. Am putea sa reflectam la urmatoarele specii:

1. Timpul de expunere = timp in care parintele este prezent dar are si o alta activitate sau interactioneaza cu o alta persoana (de multe ori, chiar partenerul). Aceste intervale pot fi transformate in timp de calitate pentru copil in masura in care ii explicam ce se intampla (“acum o sa pregatim masa de seara”), ii dam un rol care sa se potriveasca abilitatilor si curiozitatilor sale (“vrei sa asezi tu servetelele ?”); in cazul in care copilul incearca sa ia prim-planul intr-o discutie cu o alta persoana, nu incerc sa-l reduc la tacere (“e o discutie de oameni mari”), nici nu dau prioritate mesajelor care vin la copil (“nu putem discuta acum, n-o sa ne lase pana nu ma joc cu el”), ci incerc sa stabilesc regula “asteptam sa ne vina randul”, mesajul fiind transmis in asa fel incat respectarea regulii sa fie perceputa ca o conditie suficienta pentru acceptarea in clubul celor mari.

2. Timp de disponibilitate = interval in care parintele este disponibil intermitent, la cererea copilului, pentru sprijin, feedback si apreciere in activitati de invatare, sau pentru relationare. Daca intervalele de disponibilitate sunt previzibile si constante, o buna parte din acest timp va fi perceput ca fiind de calitate.

3. Timpul virtual = timpul prezentei simbolice parintilor; daca speciile descrise la punctele 1 si 2 insumeaza suficient timp de calitate, atunci e posibil ca si o parte din din timpul in care parintele si copilul nu sunt impreuna sa fie memorat ca fiind timp al relatiei.

4. Timpul de joc este timpul in care interactionam exclusiv si intensiv cu copilul, dupa regulile varstei lui, adica dupa reguli de joc. Timpul de joc variaza, dar copilul tinde sa ceara mai mult atunci cand ii lipsesc celelalte momente de a fi impreuna descrise mai sus. Daca, dimpotriva, copilul are parte de parinti diaponibili, care il implica in viata lor reala si care au o prezenta simbolica importanta, atunci e posibil sa puna el singur limite acestui timp de joc, pe care il trnsforma uneori intr-un mod de a-si etala abilitatile si autonomia (da reprezentatii – surpriza, isi demonsteaza abilitati dobandite recent) – e timpul lui de gala.

Era o capcana intrebarea referitoare la cantitatea de timp de calitate. Dar insasi notiunea de timp de calitate e construita pe o capcana: ca il putem oferi asa cum am oferi o jucarie frumoasa. De fapt, e vorba de a construi o poveste semnificativa. A, bine ca  mi-am amintit: musai sa povestiti in fiecare seara (si sa nu credeti ca basmele sunt doar pentru copii).