Milano, 11 august, luni dimineaţa

Plecăm pe jos de la hotel, pe Corso Buenos Aires. E luni, majoritatea muzeelor sunt închise, aşa că am plănuit să facem o plimbare până la Castelul Sforza. Aseară, când am dat ocol Domului, am constatat că Museo del Novecento e deschis luni după unu. Mă gândesc că secolul XX e istorie veche chiar si pentru generatia mea; pentru copiii noştri ar putea fi interesant, aşa că hotărâm să facem după prânz o vizită secolului XX; pentru seară, am programat Lumea lui Leonardo (Il Mondo di Leonardo – o expozitie interactivă dedicată maşinăriilor proiectate de Leonardo da Vinci, multe dintre ele chiar atunci când trăia la Milano, la curtea lui Lodovico Sforza).

Corso Buenos Aires – Corso Venezia – Via Palestra. Muzeul de Artă Modernă. Am doar un pic de curiozitate.  Îl programez în gând (ca variantă) pentru 30 august, când vom fi din nou în Milano. Citesc iarăşi (am citit-o şi aseară) placa pusă în amintirea pompierilor şi agenţilor de poliţie morţi în confruntările cu mafia la începutul anilor « 90. Sunt mai multe coroane de flori – la sfârşitul lunii iulie s-au împlinit 21 de ani de la atentatul cu bombă produs în acest loc.

Mergem mai departe până la Piazza Cavour. Nu cred să fi întâlnit vreun oraş de oarecare importanţă în Italia care să nu aibă o Piaţă Cavour; dacă ar fi să facem o paralelă, Cavour ar fi un I.C. Brătianu al lor. Ne uităm puţin pe o hartă şi constatăm că trecem foarte aproape de Via della Moscova şi staţia de metrou cu acelaşi nume. Toponimia legată de Rusia Sovietică e foarte prezentă în oraşele din nordul Italiei. Inclusiv numeroase străzi Lenin şi chiar una care se numeşte încă Stalin (Stalingrad fiind însă mult mai frecvent – la Milano e o berărie cu acest nume!)

Mergem paralel cu Moscova, pe Via Fatebenefratelli. Piazza San Marco.La un moment dat întâlnim indicatorul « Pinacoteca di Brera – 400 m ». Oricum azi e închisă. Poate mâine dimineaţă. Deşi, dacă mă gândesc bine, nu mă atrage realmente decât un Caravaggio – Cină la Emaus.

Mergem înainte pe Via Pontaccio.

Când aproape ajugem la Castelul Sforza, apare şi surpriza zilei: ne aflăm chiar în faţa Teatrului Strehler – Piccolo Teatro. Nu mă gândisem la această întâlnire. Dar e momentul să iau o pauză de visare în acest loc mitic pentru teatrul italian şi nu numai. Mă duc cu gândul departe, când vedeam piese de Dario Fo sau Pirandello la Naţionalul din Craiova, sau la cenuşiii ultimi ani « 80 când piesele de la Teatrul Mic din Bucureşti (Piccolo Teatro!) erau o oază de cuvânt şi lumină. În 87 şi 88 am şi citit teatru mai mult decât orice altceva.

După această surpriză, vizita la Sforzesco a fost scurtă şi lipsită de aripi.

Ne-am plimbat apoi pe aleile Puşkin şi Schiller în Parcul Sempione, aflat chiar la poarta castelului. Ne-am oprit îndelung la heleşteul cu raţe şi ţestoase, cu peşti mari şi mici. Porumbeii se luptau cu vrabiile pentru mâncare dar nu îndrăzneau să provoace o specie de păsări mai mici decât ei, cu ciocul lung şi puţin întors în jos.

Am ieşit din parc pe uliţele Ibsen şi Guglielmo Shakespeare.