17 august, Milano Centrale

E a doua oară când ajungem în gara Milano Centrale. De data asta nu trebuie să iau bilete şi am timp să mă uit pe pereţi. Prilej să constat că valurile succesive de renovări au păstrat în multe dintre  simbolurile epocii mussoliniene. Unul dintre ele este acest SPQR (Senatus Populusque Romanus = Senatul şi Poporul Roman) care apare repetat în marmură – reînvierea Imperiului Roman era una dintre marotele lui Mussolini. Pe lângă frescele pseudoistorice există şi unele alegorice, care mi-au adus aminte de mozaicurile de acelaşi tip din nenumărate oraşe comuniste. (La urma urmei, Mussolini a început ca gazetar socialist!)

Iată unul dintre aceste mozaicuri din Milano Centrale: un fel de graţii ale aviatiei, căilor ferate şi navigaţiei maritime. Trebuie totuşi să recunosc o anumită fascinaţie pe care o resimt în faţa acestui tip de artă (care a servit, fără îndoială, ambiţiile de imagine ale unui regim totalitar).

Oricum, prin comparaţie cu stridenţa şi lipsa de idei a panourilor publicitare actuale, poţi înţelege uşor de ce îţi atrag privirea aceste scene pictate emfatic, dar în niciun caz atât de tâmpe ca reclama la American Express de dedesubt.