de Traian Dorz
În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând.
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.
………………………………………………………………………
DAN GHENEA 
,,o harfa spanzurata de-o streasina de inchisoare ,,.
Intr-adevar… De unde ati citat?
marturisesc ca, desi , de-aici din apropiere , n-am auzit pana azi de Traian Dorz…Multumesc !
aici am citit si mi-a placut metafora : http://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Dorz
O soție credincioasă…
O soție credincioasă e-o comoară negrăită,
lipsa ei nu poate-n viață cu nimic fi-nlocuită;
Cine-o află, rar cunoaște, și puțin o prețuiește,
ce preț mare are știe numai cel ce n-o găsește.
Autor: Traian Dorz
mi-au placut si aceste versuri…avandu-i in vedere biografia …